Poezie
Frig de primăvară
1 min lectură·
Mediu
Unde se naște frigul?
În neuroni sau în vene?
Uneori mă gândesc la soare
Și lacrimile devin atemporale
Suspendându-mă galant
Cu picioarele în ce aș vrea
Și cu capul în ce a fost
Până mă rup în două
Și aș vrea doar să dorm
Ca să mi se lipească
Tot cerul neatins
Fulgi,fulgi
La gândurile ce le voi naște
Printre brândușe, la primăvară.
Mi-e prea des frig
Simt că îmi curge toamnă
Tot toamnă
Și vise uscate
Și ploi bacoviene
Ca o mâzgă, laminar
Până în ultimul capilar
Dar vine primăvara
Mereu va fi o nouă primăvară
În stand-by
Mereu prea tardivă
Pentru acele suflete
Lipite cu superglue-
Apendice al cortexului.
Dar primăvara va veni
La fel de sigur ca moartea
Devenită mult prea des
Certitudinea unică
A fiecărei sinapse
Sau sistole.
003008
0