Poezie
Corbul
1 min lectură·
Mediu
Umple de cenușă
Cer, mare, orizonturi
Cu aripi fragile
Un corb
Cade un orologiu
Din timpuri pustii
Peste un orășel
Fără nume
Dar cu parfum de liliac
Spărgând zăgazurile
Zâmbetelor
Și cadențelor ternare.
Sub soarele ce curge prăfuit
Ochii se-ntâlnesc
Privesc
Iubesc
Atemporal și știrb
Dar plutind
Pe raze de gând
Prin peren
Etern
Fără glas
Renăscând sufletele
Din atingeri
Din palme calde
Și șotroane anacrone
Iar catifeaua nopții
Alunecă
Pe aripile unui corb.
Cafeaua de dimineață
Are aromă de cenușă
E frig...e grabă
Printre fețe inerte
Și pași încruntați
Orologiul însă a stat.
003.021
0