Poezie
embrion
sau trecerea ta tot dăinuie
1 min lectură·
Mediu
dorm și acum
cuvintele
ultimei tale îndoieli
în palmele mele
mi-au schimbat
și amprentele
îmi arunc spre cer
sufletul
gândurile amare
pe care le sădeai
între noi
să plouă
toată viața
trăită doar în sincope
dizolvând în liniște
aripile
ce-ncercai să le lipești
acelor vise
ce nu-mi aparțineau
sunt doar o iluzie
sau iar embrion
încă n-am re-nvățat
să văd
să mă mir
să cad
să mă doară
003.151
0
