Crâmpeie de suflet
De fiecare dată când plecam, știai că voi reveni și mă chemai cu un strigăt mut...mă înveleam noaptea în toate cuvintele nespuse și pernă îmi era vocea ta. Cât mă temeam că voi uita cum sună vocea
Printre lacrimi
Printre lacrimi își iau zborul Ultimele fărâme de dor - Dor de tine, dor de utopie Ca porumbei albi cu visele mele Pe aripile pătate de scrum... Privirea ta era de fum în acea zi Când ultimul
Septembrie
Ți-am sărutat umbra ultimului pas Blasfemic Ca pe o icoană ce plânge câte o lacrimă Toamna Nu a apucat să fie septembrie Ruginiu Când ți s-a lipit clanța de mână Aurie Ca și cum se bucura că
Un fluture
În mâna stângă, am luat o clipă, Am răsturnat-o pe toate părțile Și au început să răsune amintirile Unei priviri, umbrei unei atingeri A trecut timpul prin mine Și mi-a ieșit prin mâna
Neterminată
Îți mângâi fiecare literă din glas cu pașii Și aștept să îmi crească dorul dintre coastele rupte De o boltă cu iz de ieri și care cântă, de fapt, un mâine. Căci cărțile miros a fum și am adormit
Ploi în mai
Ce frumos curg ploile în mai, Între cer și ferestre de subsol întunecat, Între ciocârlii subit afone și copiii ascunși în iarbă, Între gând pe jumătate-argumentat și săruturi interzise, Între
Taci
Cad pietre din tăcerile dintre noi Și mi-e tot mai frig în așteptare, Te privesc și văd păduri prăbușindu-se De pe coaste bătute de un soare ruginiu Te ascult și aud cascade izbind maluri
Iarnă
O frunză de mesteacăn e ochiul tău străin, Prin ale cărei nervuri curg esențe de-mprumut; O frunză de pelin e privirea ta îngândurată Și-n irisul tău se oglindește cerul din zorii umezi Când roua
Mâini calde
Am mâinile calde și prin pori se scurge scrumul unui vis de demult Mă rup de întrebarea De ce? Pentru a mă scufunda într-un Când? Al unui timp paralel cu trecerea ta printre amintirile cu aromă de
Să...
Îmi rup din gândul ce tace o rază de cuvânt Cuvânt nespus cu aromă de tinerețe și vânt Și îmi ascund lacrima ce s-a lovit de cerul frânt De un curcubeu ce a deschis un nou orizont Ca să ne
Poate
Privesc un vis răsturnat încercând să atingă suprafața unei conștiințe Făcute din cadavre de idei și umbre de sentiment amar cu prea mult fantezism… Se împiedică de lentilele crăpate uitate pe
Nu vii
E pustiu in amintirile cu tine E frig in visele noastre sparte In cioburi ce-mi rănesc gândurile atât de adânc… Gânduri care sângerează noi speranțe deșarte…sau poate nu Și tu tot nu vii…și tu
Gânduri pe maluri de suflet
Marea mângâie ușor țărmurile și le dă un nou contur...mereu diferit, mereu neașteptat, dar nisipul cald păstrează încă urmele pașilor ce au trecut peste el așa cum fiecare suflet păstrează în
Prea scurt...
Timpul este mult prea scurt Să ne părăsim visurile Pe maluri de suflet Golit de copilărie Și de parfum de cer.
Lumina e salvarea noastră
Ploua…Ploua cu suflete pierdute și cu plânsete de copil…ploua cu implorarea unei lumi ce și-a pierdut rădăcinile și calea…Cerul care ne desparte de infinitul relativ intangibil ni-l apropia ca pe o
