Septembrie

Ți-am sărutat umbra ultimului pas Blasfemic Ca pe o icoană ce plânge câte o lacrimă Toamna Nu a apucat să fie septembrie Ruginiu Când ți s-a lipit clanța de mână Aurie Ca și cum se bucura că pleci Zâmbind Și că eu îți pictam chipul Trist Stând cu fața la geamul deschis Spre soare Ca să-mi curgă căldura peste mâini Duioasă Și să te uit într-o miime de secundă Albă Ca și cum nu ai fost nimic mai mult, Mai dulce Decât bătaia aripirlor unui fluture Albastru Iar valsul ce nu l-am mai dansat Tu nu dansai Încă îmi mai sună printre dinți Anacronic Când mușc dintr-un măr Lovit Și mă apucă iar mila de fiecare celulă Rouroasă Ce își schimbă culoarea sub lumină Ca o descompunere Și doar atunci mai plâng În șoaptă Trecerea ta a fost ca și vântul Călduț Ce nu aduce ploaia mult dorită Iubită Ci usucă pâmântul, priviri împietrite Suspendate În așteptarea unui bine în culori de paie La orizont Doar atunci mai plâng ca o păpușă Mecanic Și înghit mărul ca să nu țip În mine Toată dragostea ce am ascuns-o Bine Sub pietrele în care tăcerea ta Amară S-a cuibărit ca o șopârlă Verde.