Miruna Gavaz

stoarsă din ultimul haos, din ultimul chin ca din grea rufă udă, ca ultimul fir de pastă de dinți apăsat de-un băiat trist și beat dintr-un tub de pastă de dinți, sunt nou-nouță cu

rănită albă, ce-ai făcut? artistul te-a ademenit ademenit ademenit vino vino vino cu palmă prefăcută tu ai fugit tu ai venit tu te-ai lăsat ademenită du-te du-te du-te tu

Partea I Mă minți, se vede până-n epidermă: tenu' e beat, pupila ca bomboana-n diametru zvâcnește. Dar nu de asta te-am adus aici. Am vrut să-ți tai un cerc în coșul pieptului,

Îmi sting lumina mare, aprind veioza mică, găina de idee e ca un soare-n cap. Îmi stinge: fire de gând pentru un moale, îmi umple: tâmple cu fund rotund, gol plin, gol-plin

am visat ceva super acum câteva nopți eram în sat pe un munte des pe un munte mare la picioare mi-era o prăpastie plină de apă limpede care circula repede repede splendid și timid era o apă

sunt o Zaharia la umor pentru că dintele-mi străluce ca zahărul candis deschidem gurile - iluminare când sunt nervoasă, mi se lărgesc nările-ntr-un hal doamne pe unde te uiți

Am fost o fată violată cândva cu pungi lungi sub ochi verzi și dungi pe cur și Oberschenkel Mai vrea, mai vrea, mai vine să te ia cândva cândva și lumea va ceda nimeni vreodată nu și mă

Tot timpul mă grăbesc, în loc să las melcul din mine să-nflorească. Mă amăgesc tot mai tot timpul: rămân în pat, lupii mă mușcă de sub pătură, și tot să vă ignor. Să fiu

când Vicky râde vreau să mă sinucid sunt bucuroasă, sunt așa de bucuroasă când nu e nimeni la ea singură e tristă nu râde nu are de ce nu mai râde ca o curvă nu tre' să-i aud râsu' jegos de

încep, am ochi, cred mă uit în mine în lumini sunt verzi, cred sunt alungiți dacă-mi tai juma' de față arăt bine, spintecată în cealaltă sunt eurasiatică și vulpe o pisicuță cade pe pervaz și

Când eram mică credeam că mama a plătit lumea ca să se comporte frumos cu mine că guvernul mi-a implantat un cip în cap pentru ca reflecția mea să fie a unei domnișoare drăguțe că oglinda

doresc să pierd copii și să-i invit la masă când m-or găsi ei pe mine eu mă ascund mă joc de-a mama mă joc de-a omu mă joc că cum să nu mă joc când un copil își leagănă o bucățică de lemn ca

Iată-mă uite-mă minune uitată în urban în dreptunghi osos și blând dreptunghiul din mijlocul camerei gigant tolănită doar un fetus în marele nimic sclipitor putrezește

Stau sus pe gard și e răcoare cimentul este plat și stătător mașinile-s mașini, oamenii oameni clădirile clădiri și semaforu-i semafor nimic poetic îmi răsare azi din lume dar nu-i

nici eu nu mai compun nimica că-mi e uscată mintea, cred, imensă frica și desenez căcături care nu-nseamnă nimica că-mi e imensă frica, cred, uscată mintea...

Bagă nene lene-n mine, 'mi-este rău și mi-e rușine De la douăzeci de ani trece timpul trec și bani Încă unu fac treizeci ce să zic nu mă vedeți Că tot umblu cu noroi și cu răni chiar printre

Cum mă găsesc trează și moartă în fiecare zi pe pat mă-ntreb de ce nu vine mi-a răspuns: muza mea o forțez se joacă mereu singură și mă acuză ești o mamă rea rea rea i-am

Acum câteva lecții, venise primăvara cu ea și două povești ciudat amenajate Prima oară prima fată și-a tăiat capul arătătorului cu cuțitul apoi capul că era șmecheră și subțire

Într-o noapte roză şi lăptoasă, în camera sa minunată Stătea o prințesă ca o lăcustă pe covorul imens şi gri. Scria ce trebuia să scrie, Ce va face, ce nu va face, când va zbura, când va