Miron Manega

Imi place. Se intilneste cu o poezie a mea (\"C-o fi si-o pati\" se numeste, poate ai citit-o, poate o citesti...) pe aceeasi platforma onirica. Si ma bucur ca ai descoperit \"Balada lui Manega\", cum reverentios ai numit-o.

Incerc sa raspund punctual catorva obiectii:
1. Exista o varianta lunga a acestei poezii. Se numeste \"Povestea zapezii\" si se afla pe pagina mea (poezia nr. 22). A trecut oarecum neobservata, desi este cea mai grea, cea mai complexa si cea mai simpla creatie a mea (contradictia in termeni mi-o asum, nu e intimplatoare).
2. Am simtit nevoia unui verb, de aceea am introdus acel \"e\", cea mai simpla si mai economica forma a paradigmei lui \"a fi\". Mai precis, am simtit ca aceasta poezie trebuie sa fie concentrata si evanescenta in acelasi timp. Iar verbul coaguleaza intotdeauna o idee. Asezarea poeziei in forma pe care o vedeti a durat vreo cinci ani. Ceea ce nu exclude posibilitatea ca eu sa fi gresit. Vom vedea peste o suta de ani.
3. Va multumesc pentru toate cuvintele voastre, indreptatite sau nu. Faptul ca ati raspuns acestei provocari (asa numesc eu, uneori, poezia) inseamna ca a starnit ceva in voi si ca m-ati primit in sufletul vostru.

Comentariul meu anterior era adresat lui Claudiu Banu. Am facut o gresala acolo, sper sa mi se ierte: am scris aceastei floare in loc de acestei flori...

Ioana, imi permit sa-ti dau si eu un sfat: ramai! Argument: o vorba din popor spune ca \"oaia care nu-si poarta lina o maninca lupul\". Asta daca iei lucrurile prea in tragic. Daca nu, solutia e simpla: incearca sa fii si inlauntrul si in afara lucrurilor. O sa vezi ca multe din cele care te dor acum sunt derizorii. In privinta sfatului pe care mi l-ai dat tu, da-mi voie sa nu-l respect. Am platit pentru acest spectacol al confruntarii poeziei mele cu judecata altora. Cum am platit? Iti voi spune alta data, daca nu dai bir cu fugitii.

Pentru Cristiana: de ce spui ca Ioana Matei da cu noroi in textele mele? As spune ca dimpotriva. Si as mai spune ca a luat chiar atitudine impotriva celor care au facut-o. De altfel aici a si gresit, pentru ca a provocat o discutie care a degenerat in polemica personala. Acuzatia, pe linga faptul ca e deosebit de grava, este gratuita, nedreapta si de neinteles.

Era doar o amaraciune, cu urmatorul subtext: in comentariile de pe site devine, la un moment dat, mai importanta opinia decat creatia si, de aici, polemica sterila a \"combatantilor\". Toate acestea au culminat, pe aceasta pagina, cu un comentariu la o replica de pe alta pagina. Care nici ea, replica, nu avea legatura directa cu textul de pe acea pagina. Este o evidenta, eu nu am facut decat sa o constat. N-am acuzat pe nimeni, a fost o exclamatie. Indreptatita, indraznesc sa afirm.

Ce bine-mi pare ca si pe aceasta pagina se vorbeste despre Dodu si Ioana Matei! La o adica, poate ca atita merita, de fapt, catrenul...

N-ati putea sa va certati in alta parte? Ciorba acestei dispute nu mai are nici o legatura cu sistemul de referinta. Nu ca nu m-ar amuza, dar va convine sa va expuneti acestei observatii?

E o conditie pe care am acceptat-o de la bun inceput. De altfel, poezia nu este ea insasi un fel de striptease, un fel de a te dezbraca in fata celorlalti? Consecinta de a fi judecat, evaluat, huiduit este, deci, implicita si inevitabila. Esti invitata mea la acest spectacol.

Iti multumesc, Nichita Victoria. Nu stiu, deocamdata, ce inseamna ca textele mele vor intra direct pe prima pagina, dar promit sa ma documentez. Iar daca ai vreo contributie la asta, cu atit mai mult iti multumesc.

Nu inteleg ce se intimpla. Din versul trei al sonetului \"Cina Diavolului\" lipsesc niste cuvinte. Am presupus ca a fost o omisiune a mea, asa ca am sters textul si l-am retrimis in forma completa. A aparut tot gresit, de aceea incerc sa repar \"avaria\" prin aceasta interventie. Deci versul trei al primului catren este: Ca un lugubru muget: \"Male sit!\". Imi cer scuze actualilor si posibililor vizitatori ai acestei pagini.

Imi place inocenta acestei poezii de album. Motivul pentru care iti scriu, este insa altul. Mi-am gasit poezia \"Cadril\" in biblioteca ta, Gabriela, si sunt bucuros ca a avut o rezonanta atit de puternica in sufletul tau. De asemenea, iti sunt recunoscator si-ti multumesc pentru ca, datorita acestei intimplari, am scos in arena site-ului mai multe versuri, coagulate in forma pe parcursul multor ani din viata mea. Sunt curios daca si acestea iti vor spune ceva. Dar indiferent de asta, ti-ai castigat in mine un cititor.

Mi-am gasit poezia in biblioteca ta, Gabriela, si sunt bucuros ca a avut o rezonanta atit de puternica in sufletul tau. De asemenea, iti sunt recunoscator si-ti multumesc pentru ca, datorita acestei intimplari, am scos in arena site-ului mai multe versuri, coagulate in forma pe parcursul multor ani din viata mea.
Miron Manega