MCMiriam Cihodariu
Verificat@miriam-cihodariu
Bucurestimiriamcihodariu.blogspot.com
„come on baby don't fear the reaper”
Born on December 11th 1985. First published during high school, since then having received multiple national awards for 2 volumes of poetry (published in 2003) and one published play (The fourth state of aggregation, 2004). Bachelor and Master's degree in Sociology/Anthropology. Currently working on a PhD in the same field.…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
am uitat sa spun : ceea ce face poate iarba sa creasca mai vie si mai insufletita decat ideea de iarba este scanteia de prospetime a imensei forte organice, faptul ca tamaia este APRINSA....
Pe textul:
„Târâșul tămâiei aprinse" de Vlad Gândilă
0 suflu
Contextam uitat sa spun : ceea ce face poate iarba sa creasca mai vie si mai insufletita decat ideea de iarba este scanteia de prospetime a imensei forte organice, faptul ca tamaia este APRINSA....
Pe textul:
„Târâșul tămâiei aprinse" de Vlad Gândilă
0 suflu
Contextimi place mult incertitudinea pe care o lasa poeziile tale, mai ales aceasta. ele nu explica direct, insinueaza pentru cine are simt si timp si chef sa inteleaga.
deoarece toate aceste lucruri corpul se uraste si se iubeste si se contopeste cu spiritul.
felicitari, imi place mult cum transfigurezi.
deoarece toate aceste lucruri corpul se uraste si se iubeste si se contopeste cu spiritul.
felicitari, imi place mult cum transfigurezi.
Pe textul:
„Târâșul tămâiei aprinse" de Vlad Gândilă
0 suflu
ContextPacat ca nu pot sa acord stele...
Mie nu imi place deloc poezia care are cea mai mica legatura cu macabrul sau fiziologicul prea explicit. Mi se pare ca cei care nu pot sa impresioneze prin sublim cauta sa socheze prin grotesc.
Poezia ta imi rastoarna orice principii estetice in sensul ca tesatura delicata a sentimentelor iti acopera poezia cu un val de mister, desi pe sub acest val este vizibil mecanismul organic, care totusi nu face decat sa ne oblige sa constientizam mai bine multiplele si gravele implicatii ale trairii, prin urmare sa dea o viziune mai ampla, mult mai profunda a txtului tau superb.
Orice urma de repulsie este total anulata. desi, citind poezia, constientizezi ca este vorba despre o fiinta nu in totalitate spirituala, care are un trup neidealizat, usor grotesc, cu reactii organice explicite, totusi te indragostesti citind de acel trup firav, puratnd o incarcatura mistica enorma, o povara pe care simti nevoia sa o faci mai blanda. O fiinta corporala, de care te indragostesti pentru ca este atat de sublima spiritual, desi atat de vulnerabila in fiziologic, de fragila, si pe undeva, atat de probabil ca va fi pierduta prin efemeritatea corpului care o detine. Este superb.
Felicitari.
Mie nu imi place deloc poezia care are cea mai mica legatura cu macabrul sau fiziologicul prea explicit. Mi se pare ca cei care nu pot sa impresioneze prin sublim cauta sa socheze prin grotesc.
Poezia ta imi rastoarna orice principii estetice in sensul ca tesatura delicata a sentimentelor iti acopera poezia cu un val de mister, desi pe sub acest val este vizibil mecanismul organic, care totusi nu face decat sa ne oblige sa constientizam mai bine multiplele si gravele implicatii ale trairii, prin urmare sa dea o viziune mai ampla, mult mai profunda a txtului tau superb.
Orice urma de repulsie este total anulata. desi, citind poezia, constientizezi ca este vorba despre o fiinta nu in totalitate spirituala, care are un trup neidealizat, usor grotesc, cu reactii organice explicite, totusi te indragostesti citind de acel trup firav, puratnd o incarcatura mistica enorma, o povara pe care simti nevoia sa o faci mai blanda. O fiinta corporala, de care te indragostesti pentru ca este atat de sublima spiritual, desi atat de vulnerabila in fiziologic, de fragila, si pe undeva, atat de probabil ca va fi pierduta prin efemeritatea corpului care o detine. Este superb.
Felicitari.
Pe textul:
„Dependenta" de lupean andrada
0 suflu
ContextNumai versul dintre o scanteie si alta e plin, ne imbata sau nu.
Intotdeauna ultimul rol e cel mai intens, si reuseste sa se elibereze de omenesc.
Iar tremuri, suflet ratacitor?
Intotdeauna ultimul rol e cel mai intens, si reuseste sa se elibereze de omenesc.
Iar tremuri, suflet ratacitor?
Pe textul:
„La Iași" de Cristian Fara
0 suflu
Contextcantecul zapezii ma face sa invoc poetii francezi de alta data, de langa soba...
Imi place mult faptul ca nu incerci sa idealizezi sau sa impui moduri, tipologii, lasi lucrurile sa aiba farmec doar pentru ca sunt, nu pentru cum sunt. Felicitari! E intr-adevar usor magic.
Imi place mult faptul ca nu incerci sa idealizezi sau sa impui moduri, tipologii, lasi lucrurile sa aiba farmec doar pentru ca sunt, nu pentru cum sunt. Felicitari! E intr-adevar usor magic.
Pe textul:
„Cantecul zapezii" de Mihaela Plesa
Recomandat0 suflu
ContextMultumesc mult pentru apreciere. Am nevoie. [:)]
Voi mai trimite texte si voi mai scrie in speranta rezonarii.
Voi mai trimite texte si voi mai scrie in speranta rezonarii.
Pe textul:
„Carte genealogică" de Miriam Cihodariu
0 suflu
Context