Miriam Cihodariu

Imi place poezia ta, dar fara unele imagini care ii dau seva (\"Se descompun in mine nimfele toamnei\", si \"la fereastra mea, zambesc sobru feline\"), risca sa ramana putin cam monotona. Per total, mi se pare ca evoluezi in bine.
In primul rand, daca vrei sa fii respectata si sa se acorde mai multa atentie textelor tale, trebuie:
1. Sa folosesti diacriticile in textele pe care le postezi. Limba romana are sunete diferite reprezentate prin litere diferite.
2. Sa faci efortul de a-ti introduce o biografie mai serioasa - nume, prenume, data si locul nasterii sau alte informatii pe care le consideri relevante pentru conturarea profilului tau de autor.
3. Sa exersezi, sa exersezi, sa exersezi...(asta nu inseamna ca trebuie sa faci public orice rezultat - accent pe calitativ, nu pe cantitativ), adica intai sa citesti, sa citesti, sa citesti...
Te mai citesc,

Sunt de acord ca o literatura \"cu picioarele desfacute\" este vulgara si nu mai este literatura. Daca unele vulgaritati sunt prezente, pe alocuri intr-o opera, pentru a sublinia un anumit contrast, atunci sunt binevenite.
Dar majoritatea \"artistilor\" de azi, pentru ca nu pot sa impresioneze prin sublim, fac tot posibilul sa socheze prin grotesc, golind textul de orice continut si mizand doar pe elementul scabros care sa te izbeasca in moalele capului si sa exclami: da, dom-le, nimeni nu mai scrie ca el...
A fi total pe langa directiile consacrate nu inseamna neaparat inovatie sau originalitate. In cele mai multe cazuri este doar o lipsa de talent unsa cu o vulgaritate cu sclipici ca sa atraga atentia pentru moment.
De muza nu te indragostesti daca nu o poti idealiza (adica daca e o curva proasta si perversa - precum in \"creatiile\" despre care am vorbit).
PUNCT.

Cosmin, am meditat mult la ce spui tu acum în ultima vreme. Nu atât de în detaliu, eu m-am axat mai mult pe problema integrării europene pentru un articol pe care îl aveam de scris, dar oricum problemele pe care le-ai pus aici îmi sunt familiare. Îmi place cum ai reușit să le dai coerență.
E trist că doar cele mai comerciale și mai facile atestări din toate cele posibile ne zgândăresc orgoliul și ne incită ambiția și ne fac să ne bulucim să ne punem brand-ul pe ele.

Soluțiile la problemele astea... sunt cel mai dificil demers cu care ne confruntăm în prezent. E clar că ele nu pot veni dintr-o singură direcție, și doar o abordare interdisciplinară ar putea contura cât de cât o cale. Fațetele cu care se complică treaba sunt multiple, și nu ar fi încăput într-un singur articol(eu am încercat o sinteză în articolul de care-ți vorbeam despre integrare și am depășit limita acceptabilă).

Sursa \"tuturor relelor\" este într-adevăr, confuzia generală de care suferim. Nu știm cine suntem sau ce vrem să fim, ne purtăm ca un animal bolnav, hăituit și impredictibil.
Cam atât. Plăcut.
Toate cele bune,

multumesc pentru trecere si aprecieri. De fapt, tocmai am introdus si piesa despre care vorbesti - e in 4 parti, ultimele 2 doar in pagina mea. Lectura placuta!

Sunt multe reclame care ma enerveaza si pe mine din aceleasi motive. In special aia la \"Unirea\" care incurajeaza lenea si proasta crestere.
Din pacate, daca nu ma insel, utilizarea termenul de \"imperialism\" care pe tine te-a deranjat, e posibil sa fi avut totusi o logica: vodka cu pricina se numeste \"Imperial Vodka\" - de aici si reclama. bineinteles, le putem reprosa in continuare ca promoveaza o doctrina politica la fel de daunatoare ca si nazismul sau altele din aceeasi categorie.
Mai grav din partea CNA-ului mi se pare faptul ca, deis reclamele la tigari(pe motiv ca promoveaza viciile) s-au scos de la TV, cele la alcool domnesc nestingherite in toata splendoarea...

multumesc pentru rabdare si apreciere din nou. Tin sa va spun ca sunt, totusi, o autoare, indiferent cum va pare stilul scriiturii :). Apreciez ca ati tinut seama, in critica, si de varsta la care a fost scrisa piesa - acum trei ani, pe cand eram in ultimul an de liceu, mai exact.
Sper ca veti avea in continuare interesul si rabdarea sa cititi si restul.
Nu am incalcat nici o regula, doar ca trebuie sa las loc si altor autori in pagina principala, de aceea ultimele 2 parti din piesa vor fi temporar(asa mi s-a spus) doar in pagina mea.
Toate cele bune,

Cosmin, ai formulat problema foarte pertinent. Daca am constientiza, mai multi dintre noi, aceste aspecte care ne inconjoara pana la sufocare, poate ceva-ceva din uratenia imanenta ar mai disparea.
Sunt impresionata de tehnicile tale eseistice...
Desi cred ca eseul tau ar fi trebuit sa fie articol. Mai bine ii schimbi incadrarea.
Cu respect,

s-a facut.

tin sa va reamintesc ca nu ati citit inca tot.
Voi introduce acum si restul piesei, sperand ca veti avea rabdarea de a citi in continuare.
Va multumesc pentru rabdare.

... te mai astept.

sunt si eu in fan-club-ul Jung.
Regasirea totalitatii prin natura sau inafara ei, recompunerea si reimplinirea unitatii arhetipale sunt si teme alchimice destul de bine definite.
Foarte interesant eseu. Ar fi meritat o dezvoltare, poate si o periere pe ici pe colo.

multumesc pentru trecere si pentru aprecieri.
Lizuka, mai bine mai tarziu decat niciodata.

Frumusețea copleșitoare a vieții în opoziție cu neagra pasăre, veșnic flămândă și veșnic la pândă, cu colții și ghearele pregătite să sfâșie simfonia firavă compusă prin armonia de sfere...
De fapt, chiar și starea de frumos opusă morții din poezia ta nu este una de armonie statică, chiar din resemnarea cu care contempli sfințenia clipelor de după plecarea lui reise un fel de disperare mută, de un sublim violent. Cele patru colțuri ale imperfecțiunii formează un cadru minunat pentru declanșarea interioară pe care o exprimi, ca dintr-o cutie muzicală vrăjită.
Imaginile și felul în care le succezi taie respirația.
Nu vreau să furnizez un coșmar de alăptat, dar te avertizez că astfel de poezii nu se pot scrie des.
Te voi mai citi, chiar critic, în virtutea presupoziției pe care mi-am exprimat-o mai sus.
Pentru moment, poezia ta se cere înstelată.

Trasaturi putin exagerate ale personajelor, asa cum ii sade bine oricarei comedii. Ai talent, si simtul scriiturii, economia cuvintelor intr-un text in care e mai greu sa plutesti decat in poezie, unde te exprimi liber...
Sunt incantata de aceasta noua fata a ta.

Îmi place foarte mult articolul tău, deși mă întristează.

Chiar dacă, probabil, cele mai multe dintre tradițiile care s-au păstrat până astăzi aveau la origine o semnificație sacră foarte concretă, astăzi ea s-a pierdut iar forma lor a devenit o manifestare de semi-barbarie. Prin \"s-a pierdut\" nu mă refer doar la noi, cei care am putea fi deranjați de aceste ritualuri în hiper-ancorarea noastră în civilizația post-modernă, dar mai ales la ei, cei care performează actul simbolic în sine, act golit de conținut, o coajă mai cadaverică decât bietul trup pe care îl acompaniază.

Sunt destul de în temă cu riturile și simbolistica aferente înmormântărilor, poate mai mult decât aș vrea sau decât ar fi trebuit, și majoritatea mă înspăimântă.
De exemplu, cel cu tăierea găinii peste groapă - pe mine m-a marcat :).

Și apoi, mai e ipocrizia, kitsch-ul, vulgarul, țățismele de tot soiul care abundă, mizeria, înghesuitul la pomană etc.
Cred că voi încheia aici cu genul acesta de imagini. Din nou, superb articol!

Din păcate, trebuie să-ți spun că Mihai are dreptate în legătură cu originea istorică a lui \"î\" - de la ruși vine, a fost impus de comunism pentru o afiliere \"culturală\" de \"Marele Frate de la Răsărit\" și mai pronunțată. Adevărată cultură, liberă, de dinainte(marii clasici) și de după comunism, a fost scrisă cu \"â\".

Te mai citesc cu interes,
Toate cele bune.

pacat ca nu am avut acces la internet ca sa aflu de aceasta intrunire la timp... mi-ar fi placut sa vin.
Se mai tine de acum in fiecare duminica?
Felicitari Alinei si, inca odata, regret ca nu am fost acolo.
Sper sa ne vedem duminica asta.

Cristina, ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Imi place mult cum scrii, deocamdata nu am avut timp sa aprofundez(valabil si pentru Cosmin) am vazut la ce te refereai (domnul galateanu) si nu stiam ce sa cred pana cand nu am vazut textul \"Stupid nigger\". Apoi mi-a fost totul foarte clar. Sunt alaturi de tine.
Cosmin, daca nu te-as aprecia pentru ca ai foat mai critic la un text de-al meu as fi bigota. Acum depinde ce intelegem prin critic: daca e la modul constructiv sau e o critica grosolana, de bascalie. Dar am facut uneori exceptii si pentru cei care sunt criticii din a doua categorie - inca apreciez multe texte poetice ale domnului Peia. Fireste, daca in loc de poezie, ar vorbi in domnul Peia persoana rational-intelectuala si ar incerca sa scrie articole, nici macar nu m-as obosi sa le citesc. Dar cu tine e alta poveste. tu mi-ai facut impresia unui tanar inteligent si analitico-lucid in demersurile tale de descriere sau acuzare a lumii sociale si a animalului social. Asta merita citit in continuare, chiar daca se intampla ca uneori sa nu fiu la inaltimea standardelor tale(atunci cand imi faci cunoscut acest fapt intr-un mod politicos). Avem cu totii zile mai bune si mai proaste - de aceea eu incerc sa public pe site foarte rar - doar cand sunt sigura ca ceea ce am scris e bine.
Cu prietenie amandurora,
Miriam.

Va multumesc pentru urari si pentru premiu. Am scris si pe mail-ul concursului ca din pacate nu voi reusi sa ajung la premiere, dar mi-ar placea sa colaborez cu draga inima cu revista \"Visul\".
Numai bine si pastram legatura.
Felicitari tuturor celorlalti premiati.

Am uitat sa adaug ceva: spuneai la subsolul unui dintre textele mele ca iti exersezi eseistica. Sa inteleg ca vei introduce in curand si eseuri? Ma intreb ce tema vei aborda - tot una lirica, la care e clar ca ai \"organ\", sau teme mai analitice?
Sunt curioasa.

Cosmin, ce surpriza placuta este poemul tau!
Nu mi-am dat seama ca vorbesc cu un om cu o astfel de sensibilitate poetica!
Poate mai multi dintre noi ar trebui sa reinvatam sa plangem inmarmuriti de frumusete... Nici nu stiu care versuri sa le selectez... \"S-au deschis in mine portile dorului\"...
Cel mai mult ma induioseaza ideea sobolanului batran care se intoarce dupa o viata de intuneric inspre lumina si ea e prea puternica pentru el...
Te voi mai citi cu siguranta.
Incontestabil, o valoare.
Cu prietenie,
Miriam.