E-atâta soare în lumea asta
Și-n umbre ce lumină n-au,
Sunt suflete ce-ascund năpasta
Și-amarul lor prin lacrimi dau.
Înfometați, murdari și singur,
Neînțeles gunoiul lor...
Ateaptă-al șansei
Uite, chiar chipul tău oglindește înălțarea pe clipe!
Dar, uită, căci e amară iluzia gustată... Și, știi că e mai bine să nu lași cuvinte să se plimbe pe afară...
Odată, într-adevăr, era un
Cand ti-ai ales caderea n-aveai, inca, constiinta. Timpul o taia usor cu clipa.
Inaintai in vid si-ti compuneai o forma cu care mai tarziu, poate, nu te-mpacai... dar, nu avea importanta pentru ca
Nu poti sa privesti, decat de jos, cum scara urca spre infinitul clipelor. O spirala care se intreaba despre continutul fiintelor. Cand vei gusta din desavarsirea unui raspuns?! Uimirile au pofta
Pe-un gand, la fel de efemer ca viata, se plange-ncetisor speranta...
Doar pentru o clipa te-ai retras si doar tu stii, daca din veneratie sau doar pura uimire. In sa, ai simtit ca retragerea
Lacrimile au usi, vremea are ferestre.
Sentimentele stau cate-o viata la rand.
Curge frigul prin ziduri, cerul este nu este,
umbra duce in spate trupul inca visand.
Intrebari de rugina se
