Poezie
livia
1 min lectură·
Mediu
m-am gândit că noi amândoi
stăm pe malul fluviului
eu la deal tu mai la vale
numai eu pot să-ți trimit răvașe în sticlă
tu cum ai face să vina răspunsul înapoi
ar trebui să crești porumbei
eu mai golesc o sticlă și pun în ea un cântec
tu mai gonești un porumbel de-acasă
si uite așa am putea sa încropim o baladă
și ioan ar fi vânatorul care
ți-ar scoate inima și-ar pune-o într-o firidă sub cheie
in tot târgul ar rămane el cel mai frumos dintre poeți
0124171
0

Oricum imi place usurinta limbajului,cursivitatea,sinceritatea.Seamana cu o confesiune,poate si datorita titlului.E ca si cum ai sopti ceva in urechea unei \"livia\"inocenta.Placut.Un poem luminos...