toamna mușcându-mi din suflet

deja cred că știi, nu e prima dată că afirm lucrul acesta, ai în versurile tale un anume fir de nostalgie reverberând multicolor în ochiul cititorului de mine,

contest finalul:), cred că încă mai vorbești îngerește, chiar dacă, să nu uităm, ne aflăm în A.D. 2006 și despre limbajul îngeresc se tace cu prudență:)

poate mi se pare mie dar titlul păcătuiește oarecum prin fragedul acela, desigur, e doar o părere de moment...

salut,

ma bucur ca aceasta nostalgie din versurile mele picteaza pe retina ta (si asa colorata )miniaturi in griuri colorate
contestatzia nu se accepta :)
mersi

wow! nu te reconosc. nu tin minte sa mai fi citit la tine ceva asemanator...mai ales primele versuri.
of doamne! iar caini? :D prea risipesti versuri cu ei. f faine versurile astea:
pașii mei de copil
lăsând semne mărunte abia perceptibile.
o poezie fainuta, emir.
si despre ce limba este vba? :D

în pământul moale lipicios al vieții...am uitat acest vers. cel mai fain vers din poezia asta. :) f frumos spus. :)

multumesc de trecere si de \"incurajare\"
chiar ma miram cum de ai uitat versul acela :)
esti bine ?
emir cu ceatzä-n chimir

Draga Mircea,
Poezia asta este atat de plina de clisee si de imagini care se cer traite lacrimogen incat este imposibil sa nu placa. Are ceva care-mi aminteste de ambalajele de pe cutiile de bomboane, din vremea copilariei mele: erau mai dulci decat bomboanele extrafine, pentru ca aveau si imagini si pentru ca puteau fi colectionate.
Daca ar fi sa aleg ceva, altceva decat cerul instelat si legea morala, as alege urmele marunte abia perceptibile din argila.

Deseori comentariile mele apar cu intarziere de cateva secunde, minute fata de momentul trimiterii. As dori sa stiu de ce. Multumesc anticipat pentru raspuns.

Multumesc pentru raspuns.