Poezie
focul din vis
2 min lectură·
Mediu
se făcea că era noapte o noapte adâncă
fără de stele
într-o pădure erai și tata era cu tine
niciodată nu-l văzusem atât de tânăr
era înalt și slab tu atât de frumoasă
aproape un copil
aveai în păr bănuți și pe frunte o umbră
straniu vis am mai visat mamă
aveați un copil și nu purta straie
îl treceați de la unul la altul prin foc
prin foc mamă și el nu plângea
plângeai tu tăcut fără de lacrimi
tata spunea ceva
încâlcite vorbe spunea Doamne și nemaiauzite
parcă acolo se rosteau pentru prima oară
de bunăseama că numai tu le înțelegeai mamă
cine ești tu și cine e bărbatul acesta atât de trist
de unde veniți și unde v-ați dus
eu eram cel aruncat peste flăcări
spune pentru mine tipa buha aceea
și steaua aceea pentru mine nu s-a aprins
spune de ce îmi construiesc aripe
după fiecare înfrângere și încerc să zbor
noaptea când nu mă vede nimeni
și de ce când ar trebui să mă desprind
îmi încarc buzunarele cu pietre
ăsta să fie răspunsul mamă focul acela
peste care treceam înfiorat
plânsul tău fără lacrimi
cuvintele tatei atât de tânăr și atât de bătrân
acestea au fost osânda mea
la fericire
la fericire
la fericire
straniu vis am mai visat
mamă...
001.616
0