Poezie
rugul neaprins
1 min lectură·
Mediu
frunza căzută în noroi
până mai ieri visa
să devină copac
între pământ și cer
tăcerile sunt tot
mai apăsătoare
aprindeți odată
rugul acela
sufletul meu înghețat
se răstignește pe fiecare clipă
mi-am aruncat speranțele
într-un geamantan
și aștept tramvaiul
amăgirilor
faceți focul vă rog
e atât de frig
în stația
aceasta...
012213
0
frunza căzută în noroi
până mai ieri visa
să devină copac
între pământ și cer
mai ales: visa sa devina copac intre pamant si cer.
faceti focul va rog
ada patura
o cana da cafea
si canta-mi toamna
ca mi dor.
bahtalo!