drumul

ca de obicei, domnule mircea, poem bun, sugestiv îmbrăcat cu imagini deosebite, simple dar care împlinesc scrisul dându-i valore întregului. ușurința cu care faceți joncțiunea dintre versuri mă surprinde plăcut și-mi place stilul. o să revin mereu în pagină
confirm spusele;

\"nu-mi amintesc de cealaltă mână
dacă îmi ștergeai cu ea fruntea sau
îmi desenai pe nisip drumul de întoarcere
n-am mai intrat în sat
ti-am scris numele pe un copac tânăr
abia apoi l-am uitat\"

cu bucuria de-a fi citit un text deosebit,
sinceritate, stimă,
același,
teodor dume,

...hop și io cu o vorbă bună...
poemele tale reușesc întotdeauna să \"răscolească\" lectorul prin simplitate și naturalețe...Au puritatea unui chip fără make-up...Sper să nu șifoneze \"analogia\" mea...Acum copacul e bătrân probabil...Oricum ,sper să nu-l fi tăiat nimeni... :-)))Frumoasă imaginea cănii de aramă...

cu stimă și prietenie,
mai trecem prin ograda dvs.

teodor
ma bucur sa te stiu turist in
rezervatia mea de ganduri

ionela
vorba ...buna mult aduce :)
iar copacaul acela chiar asa de batran nu e :)


va multumesc
emir