Poezie
poezie
1 min lectură·
Mediu
se lasă toamna peste lume
de apă și foc coviltir
atât de frumoase pronume
atât de frumos cimitir
acolo sunt mama și tata
și fiul la umbră de tei
moștenirea lui a fost gata
un loc să primească-ntre ei
mai trece un vânt pe aici
și duce cu el întristarea
apasă pe crucile mici
ne șuieră-n inimi uitarea
024.191
0
Si uitarea ca lege a firii... frumos.
Te mai citesc,
Miriam.