imponderabilitate

si sinapsa se facu, Mircea :)...

Levitatia vanduta pe doua sticle de bere ma cumpara si pe mine, dupa care șezui bland intr-un paradis al privighetorilor, cu fiecare obraz pohtind la cele pulpe defrisate si inghitind in sec spre \"ultimul suras fara urmede ironie\", m-am asezat la masa si am incercat sa limpezesc ..clar-obscurul :)

cu un zambet indescriptibil,
subscriu si semnez,
Dana :)

Dacă mă gîndesc bine, totul capătă sens și culoare, ba chiar se dublează, triplează si alte (r) ează în imponderabilitatea levitației absconse printre sticle și privighetori din indescriptibil de clar-obscurul țuicocreației colective. Greșesc oare?

Dacă am reușit să scriu un comentariu la versurile tale e doar pentru faptul că n-am mai auzit privighetorile cântnd, și am intrat pe furiș în paradisul tău fără a plăti acel tribut, ghidându-mă după ciocnitul paharelor care cântau ceva de inimă albastră, iar ... de urcat și de coborât scările , nici nu se mai poate , doar pe loc ...mă pierd în sentimente descoperind defrișări ale ironiei, iar clarul oricum era obscur...era atâta culoare , încât am văzut răsăritul curcubeului...poate data viitoare...

Levitarea asta deasupra norilor este ca inceputul unei povesti cu elfi, gnomi, hobbiti, dar sfarseste printre zane si aurolaci autohtoni, proveniti din profesori universitari. Asezat la granita, undeva intre realul patimas si posesiv (\"calambur cu pulpele defrișate pe față\") si oniricul abscons si vinovat (\"ar fi putut întregi o mistuită nebunie\") Mircea este gata ca, sustinut de trilurile privighetoarelor inourate de pe umeri, sa renunte la paradis pe doua sticle de bere (se naste intrebarea \"de ce 2?\", pentru ca nu poate bea singur, spun eu, nu este egoist, vrea sa imparta cu inca cineva betia, imaginatia si aburii, dar asta poate insemna si altceva, rautate, impartasirea suferintei, lipsa de curaj, pentru ca, nu-i asa, \"Alcoolul dauneaza grav sanatatii!\". Mircea renunta la paradis (este un paradis oarecare, unul cu p mic, asa ca merita sa renuntam la el, incearca a spune poetul), iar strigatul sau dupa 2 sticle de bere capata valente de tragedie cosmica, precum urletele maretului Richard pe campurile de lupta, odinioara: \"A horse, a horse, my kingdom for a horse!\".
Finalul este triumfal, insa, se observa ca, spre deosebire de ilustrul sau predecesor, Mircea a obtinut \"pohta ce-a pohtit\" ba inca ceva pe deasupra. Sau pe dedesubt, intrucat levitarea este presupus reluata. Suprapunerea \"absconsului cu indescriptibilitatea sentimentelor\" care urmeaza starii creatoare a poetului lasa si o portita deschisa revenirii paradisului, un paradis ca \"o sinapsă cu clar-obscurul deschis\". Deschis catre orice, catre fericire sau numai extaz, catre chin sau numai durere.
Este un pas nou in poezie, un pas mic pentru Mircea, dar urias pentru prietenia \"boemilor trudnici\" de pe site. Multumim, Mircea.