milos petru

cred că s-a stricat automatul, un comentariu ce l-am făcut la ora 18.48 apare pe pagina asta unde am modificat catrenul, catren care este neverificat de la 18:40, cum poate apărea un comentariu pe o pagină care nu este verificată scoasă de la atelier și uitată

Unde ai dreptate nu pot să nu-ți dau. Am modificat așa cum mi-ai propus, sună mai bine, îți mulțum3esc, dar nu cred că versul 2 are 9 silabe. La mine ar fi: un-bă-nă-țan în strai-ța sa, deci 8, poate unii despart stra-i-ță, nu-i cazul la noi bănățenii.
M-am gândit din prima că poate ajunge la atelier, mai mult pentru cuvântul straiță(folosit la noi) și nu traistă(care poate că are trei silabe), dar și pentru accentul pe ultimul cuvânt din catren(la USA). Îți mulțumesc totdeauna când îmi dai un sfat bun, ai de unde și crede-mă că-l însușesc, dar iartă-mă că nu pot să fiu de acord cu tine când mă crezi un profitor, gândește-te că-s un bănățan mulțumit cu țoalele mele și ori în bodega de la marginea satului ori în Intercontinental sunt același, fără să am compleze, la fel cum n-am când vorbesc cu văcarul care mi-a fost coleg de clasa IV sau cu vre-un general sau academician care mi-a fost coleg de facultate sau de pahar în tinerețe.
Da ora menționată e exactă și în general am să o trec de acum înainte, e bine să-mi amintesc când am scris câte ceva( nu mai țin altă agendă zilnică).
28 noiembrie 2010 ora 18:48

Noi știm că are mult umor
Un bănățan în straița sa
Însă să-l vândă mai ușor
A scris pe ea:Made-n USA.

Ce veste tristă ne aduci Vali! Nu-mi vine să cred, parcă Dumnezeu are un plan, adună toate valorile acolo sus în ceruri și ne lasă pe noi păcătoșii să chinuim aici, pe pământ. Nu știu ce să scriu în astfel de situații dar simt că aproape zilnic se ridică în ceruri câte un OM pe care l-am simțit aproape și pe care l-am respectat. La începutul lunii ne-a părăsit Tănase Filip, a cărui lipsă o simt, am vorbit aproape zilnic cu el până în ultima lui clipă, a plecat Adrian Păunescu a cărui existență mi-a dat o speranță înainte de 89, speranță care s-a împlinit doar în parte, iar acum, ce păcat, pleacă Mircea Andraș, omul care m-a făcut să cred în mine publicându-mi peste 100 de catrene în \"Ziarul Văii Jiului\" în toamna asta, pentru care am scris:

Maestre, eu ți-o spun direct:
Flatat de vorbele matale,
De astăzi o să-ți port respect,
Că prea m-ai înălțat în Vale.

Da o să-i port respect, cât trăiesc, acestui OM care pentru mine rămâne veșnic viu.
Totuși nu pot să nu-l rog pe Dumnezeu: Odihnește-l Doamne în pace!
mitru

Având pe Zeus printre-adepți,
Această arătare blondă,
Va înghiți, mai mulți deștepți,
Precum o anacondă.

Încheiată cu: Amin!
Slujba asta ne-a adus
O virgină mai puțin,
Dar și-un răstignit în plus.
Sorin Olariu

E clar, la cele ce le-ai spus,
Că e un răstignit în plus,
Dar fata de-i modernă, cultă,
N-o fi virgină pân-la nuntă.

Ar fi spus Mitruț săracu`,
Tare-ncet cu colțul gurii:
Dacă soața mea e dracu`
Soacra e muma pădurii.

Tare faină epigrama, faină și replica lui Florin pe care-l felicit și pentru steluța dată pe drept.

Cred că nu-i lipsit de interes să cunoaștem și părerea POETULUI

Scrisoare de) Ramas bun – Poezie din ceruri
Adrian Paunescu
…ultima poezie scrisa in agonie de Adrian Paunescu noiembrie 4, 2010

Eu recunosc ca am facut greseala
De a slavi prea mult conducatorul
Facandu-i ode si-ndemnand chiar sala (sa cante):
Partidul, Ceausescu si Poporul.

Dar nu uitati ca tot eu sunt cel care
L-am criticat si-am insuflat dorinta
De libertate, bunastare si schimbare
Subtil, necenzurandu-mi constiinta.

Am facut si mult bine-n stanga-n dreapta
Atat cat s-a putut, fara sa-mi pese
Periclitandu-mi starea, familia si casa
Dar toate s-au uitat si-s fapte sterse.

De-aceea spun ca ultima dorinta
Sa ma iertati de v-am gresit vreodata
Si-mi fac adanc proces de constiinta
Caci nu e om pe lume fara pata.

As vrea ca sa raman in mintea voastra
Doar un poet ce si-a iubit mult tara
Ce a descoperit si slefuit talente
Ce-au scormonit prin inimi cu chitara.

Trecutul mi-l asum si nu mi-e teama
Nici nu mi-a fost, nu-mi este, n-o sa-mi fie
Nu m-am dezis de clasa proletara
Si am simtit ca am o datorie,

De a starni in mintea tuturora
Si mai ales in suflete de tineri
Ca nu suntem o tara oarecare
Si-avem destin maret si vom fi liberi.

Cand noi cantam in salile-arhipline
Si recitam pe voci de milioane
Visam la Marea noastra Romanie
Si va-ndemnam: Treceti batalioane!

Un dor as mai fi-avut, dar ce pacat
Ca n-am putut opri din cale vremea
Sa vad autostrada prin Carpati
Din Chisinau-Arad cu via Tebea

Sunt unii care ma lovesc si-acuma
Cand m-am urcat la ceruri, ce oroare!
Cuvinte grele-arunca, nesimtire
Si toti vor ca sa cada in picioare

Eu va privesc de-aici de sus, cu mila
As vrea sa fiti mai buni dar nu se poate
Se rasuceste Stefan in morminte
De-atata ura, pizma, nedreptate.

Imi este jena, sila….chiar ma bucur
Ca am plecat de-acolo, dar ma doare
Cand vad valori, talente, caractere
Ce-si fac familiile peste hotare.

Ce sa va spun, romanii mei de bine
Ce-aveti sfiala, bun simt si onoare
Poporul nostru-i cel mai bun din lume! (Sa tineti minte)
Nu lasati tara calcata in picioare.

Nu plecati capul, tine-ti pieptu-n fata
Cu fruntea sus, sa n-o coboare nimeni
Sa va claditi cu totii alta viata
Mesaj catre romani de pretutindeni!

Sa iei aminte tara mea de suflet
Ia atitudine si da raul afara
Unde s-a dus Granarul Europei
Banala tara-industrial-agrara.

Sa iei aminte tara mea de glorii
Cu patima ti-o spun din nefiinta
Cladeste-ti viitorul pe trei sfinte
Pe munca, educatie, credinta.

In timp ce va imbarbatez de-aicea
Din ceruri si din sfere tutelare
Vad iarasi vorbe grele prin ziare
Pe forumuri, pe la televizoare.

N-am omorat pe nimeni niciodata
Nici cand murim nu ni se mai da pace
La toti gasiti cusururi si reprosuri
Nu mai lasati pe nimeni sa se-mpace.

Nu-mi sta in caracter dar ma doboara
Limbaju-ascuns al poeziei mele
Fir-ar sa fie, nevertebrata tara
Cu oameni falsi si plina de lichele.

Răspunsul meu poate-i sinistru
Maestre, dar în van te zbați,
Toți sunt deștepți dar sunt stricați,
De Boc cel mic, primul-ministru.

Felicitări de două ori, menționez: 1 pentru mențiune și 2 pentru felul în care ai prezentat \"ultimul bal\". Cât privește ținta, ținta mea e să ajung să scriu ca tine și Dan, aș dori să o ating cănd ajungeți la vârsta D-lui Quintus.
mitru

Voi vă iubiți în autobuz,
În tren iar uneori în baie,
Iar Mitru-ades în șură-n paie
Și câte-odată-n în cucuruz.

Ai dreptate, cer nivel 10 asta mai mult ca să nu-mi răspunzi după trei zile, sau să-mi piardă \"poșta\" scrisoarea. Cât privește faptul că te-am botezat, am intrat în datorii la tine(un miel), da ai dreptate, nu ești Calimero, ai fi mai realist și ai mai da dreptate și la alții. Problema mea aici era că nu-mi vedeam locul la comentarii într-o scrisoare care-i viza pe Dobreanu și Tudorache. Mă întrebi dacă ai criticat pe cineva pe nedrept. E bine că vrei calitate la ce apare pe agonia, dar lasă-i și pe cei care scriu mai slab să se bucure că fac parte și ei din acest cenaclu. Problema e că uneori ești prea agresiv și prea pătimaș și crezi prea tare în adevărul tău și adesea chiar jignești, poate fără să-ți dai seama. Uite și acum zici că \"cine propagă minciună e mincinos\" ori eu nu prea văd cine minte aici, iar chestia cu manipularea e de grădiniță, nu prinde, ști povestea cu hoțul care strigă\"prindeți hoțul\". Totuși să ști că te citesc și în marea majoritate îți apreciez comentariile, nu te-am socotit niciodată un dușman, mai ales acum când suntem în post.
mitru

Da Laurone,
La prima ai \"cujetat\" bine,
La a doua dacă mergi tot pe logica asta iți dai seama de ce m-am păcălit prima,
iar a doua că dacă deschide gura n-o mai închide toată ziua.
mitru

Stimate Domnule Laurențiu Orășanu,
Nu am nivel să analizez eu ce se petrece în culisele lumii epigramișilor. Ca om, și doar atât, constat că nu-i nimic diferit de ce se petrece în general în țara noastră. Discuția voastă e interesantă, dar nu sunt de acord cu Nae, care zice că sunteți \"doi într-un balansoar\". Primul, adică Nae, vrea să ajute amatorii să devină epigramiști, are și câteva lecții aici în acest sens, iar tu Laurone, iertă-mă, îi urmărești peste tot, și așa cum zicea Ion Ruse, dacă te supără ai vrea să-i distrugi. Aș putea da câteva exemple dar nu aici și nici acum.
Nu aveam ce să caut aici, dar mi-ai pronunțat numele și zici că aș fi \"oprimat\" că cer nivel și nu îl primesc. Nu, nu sunt oprimat, agonia pentru mine e un cenaclu, nu o revistă de lux, scriu socotind că am avut o viață interesantă și chiar am de spus câte ceva, dar parcă aș fi mai mulțumit dacă și comentariile mele ar apare când le trimit, nu după o zi sau două, adică atunci când sunt actuale. Indiferent de nivel cititorii ne apreciază cum socot ei, nivelul nefiind la vederea tuturor. Totuși consider că nivelul 10 ar fi normal să îl am, las asta la aprecierea tuturor celor ce mă citesc.
mitru

Proverbu-i de actualitate,
Însă, cu tristul corolar,
Că azi mai este codrul frate
Doar cu românul pădurar!
Laurentiu Ghita

Proverbu-i de actualitate
Și uneori cu gust amar,
Că azi mai este codrul frate,
Și cu românul ce-i maghiar.

Pe-acest număr de magie,
Boc a exersat cu anii,
Ultima scamatorie:
Un român ce-ntinde banii.
tincuta horonceanu bernevic

Că-i magie doar pretinde,
El așa ar vrea să pară,
Banii țării nu-i întinde
Dar îi face să dispară.

Ca mare demnitar mă tem,
Pe altă parte mă și mir:
Ce greu ne pleacă din sistem...
Pe drumul către cimitir!
Ruse Ion

Eu stau pe gânduri și mă mir,
Acum când viața-i tot mai grea,
Și-aștept să se găseasc-un fir
Să plece el `naintea mea.

Felicitări,
Toate sunt foarte faine dar îmi place mai mult:

25%
Mă rog, implor, înjur de mame,
Ameninț, urlu, blestem, latru:
De vor umbla la epigrame,
Să nu le taie versul patru!
G.P.I.

Le spui maestre ca la teatru
C-ai mintea tare ascuțită
Dar n-o să taie versul patru
Că n-o să poată să-l înghită.

Sorine, foarte frumoasă poezia \"POETUL\" dedicată \"omului și poetului Filip Tănase\" păcat că nu o mai poate citi, poate i-o duce vre-un înger acolo sus. Eu am vorbit mult cu el, să ști că avea doi idoli pe tine și pe George Zarafu, scria și se documenta aproape 20 de ore pe zi iar soția transmitea prin internet aproape toată munca lui. Numai scrisul îl făcea să uite de boală iar când primea aici pe agonia comentarii defavorabile suferea enorm, socotea că pe lângă boala care-l măcina nici oamenii nu-l mai înțeleg iar când primea comantarii pozitive era fericit.
Încă odată zic:Dumnezeu să-l odihnească și să-l ierte!

Iată încă o carte menită să ne încânte sufletul, să ne facă mai frumoși și să smulgă din veșnicie o clipită mai lungă, prin care numele autorului va supravieți posteriorității încă o vreme. Cartea lui Filip Tănase: Universul nuanțelor în arta cuvintelor, având un titlu cu pretenții, este un studiu monografic despre propria sa creație. Fiind o lucrare de sinteză asupra vieții artistice bucureștene, un zbor de cuc peste cetate, s-ar cuveni prezentată într-un studiu mai detaliat, dar spațiul și timpul nu ne permit, de aceea voi realiza o sinteză a sintezei.

Trăind în lumea intelectuală a Bucureștiului, ajungând la venerabila vârstă de peste 82 de ani, autorul devine un martor al istoriei, prezentând, sau reînviind în fața noastră fapte, locuri, situații uitate sau neștiute de marele public. În calitate de umorist incurabil, de observator și cronicar al lumii artistice, de moralist și teoretician al acesteia, de cercetător și istoric al artelor frumoase, autorul ne oferă o carte de mărturisiri despre propria sa creație, dar și despre mediul artistic de la noi, bogat cu mari valori spirituale, despre condiția artistului într-un mod ostil și neprielnic, insensibil la creații artistice, fie ele superbe sau unice. De aceea și cartea aceasta este ca o perlă căzută în mare, ca un meteor luminând în trecere un univers de întuneric.

Autorul, ca om al scrisului, trăitor prin redacțiile ziarelor și cărților din capitală, mișcându-se în mediul artistic ca observator al epocii, evocă după ani și ani cu nostalgie, în această carte document localuri (“Capșa” și “Broasca verde”), edituri (“Scena și Ecranul”), reviste (“Teatru”, “Cinema”, “Flacăra”), cu artiștii respectivi ai condeiului, scenei și ecranului, imortalizați de autor în epigrame și umor ritmat, în aforisme, maxime și cugetări personalizate numite “filipisme scurtisme”, deplângând această lume dispărută, a “Micului Paris” dispărut și el. Iată câteva “filipisme”: “Unii putrezesc în cimitirile eroilor, alții în fotoliile parlamentarilor, de unde-și conduc afacerile”. “Unii-s hărțuiți de viața mizeră, alții de amantele lor de-o vârstă cu nepoatele, care-i atrag în insulele Virgine, Malibu etc.” (Drama celor trei olimpuri muribunde).

Văzând lumea prin ochii umoristului, Filip Tănase, întocmește două tabele cu nume de artiste ale scenei și ecranului care au promovat și prezentat umorul privitorilor și ale căror nume se termină în “escu” sau în “an”, aducând un omagiu femeii în viața socială. Ca teoretician al artelor, vorbește și despre muze (rolul inspirației în artele frumoase). (Mozaicul în artele frumoase). Ca istoric ne prezintă medalioane din categoria VIP-urilor sau a personajelor pitorești: cu umoristul Paul Nicolae Mihail în filmologia românească, cu cântărețul Gică Petrescu, cu capul hoților din Rahova de Jos, Bebe Cazma și nepotul acestuia, State Potcovaru, om de șatră, cărora Filip Tănase le închină versuri. Ne prezintă universul colorat al Cișmigiului inter și postbelic și cu lumea acestuia inconfundabilă.

Dar ambiția mărturisită a autorului este de a face din această carte document o carte mozaic și de a deveni un model literar, de a impune tinerilor scriitori mozaicul ca model literar de exprimare în literatura documentaristică și aceasta ca expresie a contrastelor în universul globalizării. În ce constă această expunere originală în cazul lui Filip Tănase? În a folosi cu talent proporția ingredientelor: fragmente de istorie a artei sunt împletite cu medalioane a monștrilor sacri ai scenei românești, cu vipuri adevărate, dar și șmenari de mahala sau cu parlamentari profitori și îmbogățiți ai timpului postrevoluționar, cu observații pertinente despre artă și artiști, prezentări de localuri pitorești, redactori, reviste, figuri celebre și anonime defilând prin fața noastră ca secvențe dintr-un film documentar de reconstituire a unei epoci, a unei atmosfere, o memorie selectivă cu crâmpeie externe, așa cum este viața celorlalți, amestecate cu farmec și pricepere de către Filip Tănase cu creații de-ale sale poetice de satiră și umor (epigrame, „filipisme” etc), cu observații critice la adresa societății, semenilor, moravurilor, oferind de toate pentru toți, dar într-un stil rafinat, pertinent, accesibil, interesant, ușor de parcurs. Să nu ne înșele aparențele, căci nu e vorba de superficialitate, deoarece conținutul este în tonuri grave, serioase, semnificative, reprezentative. Este o lume cât se poate de serioasă, chiar tristă și dramatică, dar văzută prin ochii veseli ai unui umorist optimist care vrea cu orice preț să ne umple sufletul cu lumină și când suntem melancolici sau triști. Artistul fiind convins că „viața nu este doar cea pe care ai trăit-o tu, este cu mult mai mult, este arta de a ști să o povestești frumos, cu nuanțe artistice, cu jocuri de imagini, care să contureze estetica acestei arte și să-i dea eleganță, s-o umanizeze, pentru că ea este destinată numai oamenilor și nu necuvântătoarelor. Are ca destinație echilibrul și armonia sufletului”.

Stilul literar (liric sau jurnalistic) se împletesc la Filip Tănase cu stilul științific. Vorbind despre imagistica artistică, despre conciziunea imagisticii cartea sa devine una științifică, pledoria sa teoretică devenind un curs universitar folositor studenților la arte. Dialogurile sale cu scriitorii și umoriștii Ștefan Durlai, Ion Dobre, Mihai Traistă pe teme de teorie a artei o îmbogățesc și mai mult; cu ultimul dintre ei are un dialog imagistic materializat prin piesa umoristică Robotul.

„Filipismele” abundă benefic și copleșitor peste tot prin carte precum florile pe câmpuri primăvara, precum cântecul păsărilor în dumbrăvile însorite după o vreme urâtă.

Autorul unei astfel de cărți este greu de încadrat într-o categorie tradițională a scrisului. Citind Nostalgia celor trei mari drumuri dunărene ai spune că e un poet liric sentimental. Citind aforismele sale culese și adunate în cartea sa de prin ziarele ale cărui colaborator a fost și în care a publicat foarte mult, ai crede că autorul e un mare cugetător. Cunoscându-i epigramele din multele lor apariții ai zice că e un mare epigramist. Dar Filip Tănase este scriitorul complet care a cochetat cu stiluri și genuri, cu umorul, mai ales și cu jurnalistica tot timpul și care nu se închistează în chingile unor rigori fixe și mărginite, rupând zăgazuri și inundând câmpuri uscate și însuflețindu-le.

Ion Prelipcean

Aceasta este \"Inrroducerea\" la cartea care este editată dar de care Tănase Filip n-a mai apucat să se bucure.