Mihai Sava

... de pe aici, care sunt poezie autentică. În virtutea unor mai vechi "diferențe", mi-am tot mușcat buzele, de câte ori am vrut să spun ce tocmai am spus. Aș putea să-ți recunosc scrisul dintr-o mie și dintr-o singura citire. Asta este definiția "originalității" și, deopotrivă, a "originalului", cred. Ce mă scoate (încă) din fire: cum cineva atât de defect poate scrie fără cusur?

... de-acum, am să mân vaporul ăsta cu mare grijă, printre geamanduri. În tăcere, descoperindu-mi țeasta.

... încă un vers, Maestre, care, alături de "te-acuz de măr în leneșe amiezi", explică, simplu, ce este aceea o poezie: o ordine a cuvintelor de care îți poți sprijini sufletul.

Nu este ca și cum ne-am înțelege, dar e bine că vorbim... :). Invidiile mele sunt de culori și forme diferite, însă benigne. Le-am dus la control, Al-de-Sus m-a liniștit: nu e cancer.

Zâmbește cu-nțeles
Și-și mușca buza.

Maestre, îți aduci aminte, împărțim (cel puțin la doi) capriciile aceleiași îndărătnice zeițe... Care, numai acum câteva ceasuri, când eram foarte ocupat cu înotul prin niște tancuri de balast, mi s-a ițit din apa murdară, sub formă de sirenă, și mi-a șoptit:

"Atât de aproape de Lună
Eu mult prea departe de Soare
Aș vrea, te rog frumos,
De nu e bai, tot tu
Să-mi pregătești cămașa
Următoare."

...sau cam așa ceva, fiindcă am împins-o delicat la o parte, concentrat fiind să nu mă înec.
Cum pare a nu fi foarte răbdătoare, e musai că te-a vizitat, la urmă, pe dumneata.
Poate e mai bine așa; n-aș fi executat, sub îndrumarea dânsei, o poezie mai bună decât cea de mai sus.
Felicitări!

Vorbind despre "Satre" și steluțe...

Da, corect. Cred că asta este poezia: haine frumoase peste ideea goală. Nu vorbim acum despre modă, culori, muzică ambientală. Astea sunt sub vremi și, de acord, fără nu de poate. Încă surprins de imaginea gândului arzând cu flacără neagră... Sufli puțin duh peste și faci lumină. Daca povestea dumneavoastră este asta, recunosc cinstit: va bucurați de invidia mea poetică. :). Daca este vorba despre ceva ce n-am chiar priceput, invidia mea rămâne, oricum, valabilă.

...Cum îți vrei cafeaua?
Amară...
Dată cu capul de pragul de sus
Rostogolită puțin pe scară.

"Și atunci
Suflu într-un gând
Las lumina sa patrundă"

... fain. Aici, cred eu, este toată poezia. Restul, sunt cuvinte.

Ionuț, ești liber să le lucrezi. Sunt curios... Poți să-mi trimiți corecția pe FB, La Sud.
Maestre Petrea, te asigur de gelozia mea necondiționată... Nu s-a schimbat nimic, îți salvez inca poeziile intr-un folder special, când sunt pe acasa. Recunosc: as vrea sa încetezi a scrie la fel de mult pe cat vreau sa continui sa o faci. :)

Vă mulțumesc pentru investiția de încredere. Nu e puțin lucru... Sunteți convins că nu înfăptuiți, din nou, un act de dizidență? :)

...iată, eu, manifestându-mă politic. Mai mare râsul... Mulțam pentru trecerea, marcată (din nou!?) cu stea. Și pentru recunoașterea "stilului" puțin "rap" al versificației. Noi suntem, până la urmă, niște Paraziții.

Mulțumesc pentru înțelegere ;).
Venind dinspre dumneavoastră, aprecierile (poate oleacă prea optimiste...) ma onorează. Și mă și bucura...

Ce am uitat: un app Android (eventual, Apple, dacă e...) Poezie.ro ar fi fain. Cu notificări, upgrade-uri, etc.., știți domniile voastre...

Revin cu cererea mea pentru recuperarea textelor, domnilor editori și mă prind, la schimb, să introduc în Bibliotecă 100 de texte ale unor autori de renume. Fiindcă o altă propunere, la "rejuvenarea" imaginii site-ului, ar fi ca Biblioteca autorilor consacrați sa fie mai vizibilă, mai organizată. Un "click" pe numele unui astfel de autor ar fi de folos să ne trimită către membrii Agoniei care au introdus textele dansului in Biblioteca. Doar ca o indicație, pentru cei cu afinități similare... Citindu-l pe Dinescu, de exemplu, as putea sa vad cine s-a străduit sa-l "promoveze" pe site, cum scrie un astfel de membru, din ce este făcut "universul său poetic", etc...

... s-a decis ce și cum? Dincolo de ironia dragniană a domnului Bogdan care m-a trimis la Curtea Supremă (unde, by the way, era inchis, ca la biserică) și de risipa de muniții a celor ajunși cu răbdările la un capăt (știu, domnule Caragea, am testat Atelierul cu un text al unui autor român, n-a trebuit să merg până la Neruda...), dincolo de motorul acestei propuneri de "deschidere" (eu bănuiesc vreo sfadă, acolo, între marile scaune...) este important să auzim de bine. Sau de rău, nu contează, că să știm ce ne facem. Acum, atenție domnilor editori, o sa va p... pe domniile voastre, de râs: in stilul caracteristic, la momentul când mi-am strâns poezelele de pe aici și m-am dus, se pare că, din graba, am șters tot. Când am desfăcut acasă bagajele, apoi s-a dovedit, după număr - că nu mai știu exact după titlu - că îmi lipseau câteva. Mdap. Acu' vine aia hilară: se poate, rogu-vă, să îmi faceți domniile voastre un pustiu de bine și să-mi trimiteți un pachețel cu tot ce am postat pe aici (la versuri mă refer), de acolo, de pe unde zac îngropate, în server? (Știu, mă umfla râsul și pe mine, da' ce poți să-și faci!? O fi karma...)

... salut ideea domnului Cozmescu. "Liberalizarea" votului, așa cum a propus-o domnia sa, ar produce o revoluție. Să stii cine de află in spatele unei vizualizări și să primești un feedback, oricum ar fi el ("+", "-", "=") este esențial. Întâi, fiindcă vei afla, cinstit, pe unde te afli cu talentul. La momentul la care 20-30 de inși îți povestesc că ești beat, eventual cu argumente, mergi și te culci. Apoi, va fi lesne să fie identificati cititorii (și comentatorii) activi, care citesc și de implică. Dintre aceștia se vor cerne editorii de care, se pare, este nevoie. Numai că "pericolul", aici, este ca actualul "establishment" să cam dispară; rolul colectivului de redacție se va fi redus la monitorizarea onestă a derapajelor grave si la decizia "amendării" celor care le comit. Alături de "schimbarea la față" a site-ului (diverși prieteni invitați de mine aici au găsit navigarea greoaie și layout-ul învechit/neprietenos) și de "democratizarea" votului, as propune că prima apariție a unui text sa se producă pe pagina principală și numai apoi, în funcție de voturi, să "pice" in Atelier. Cu inca o mențiune: nefericitului sa i se explice de unde i se trage și, eventual, sa i se ofere îndreptare. Fiindcă nu știu cât de mulți nebuni mai figurează prin locurile astea, afara de sus-semnatul, care se afunda constant prin bălăriile Atelierului, cu gând că editorii au comis vreo injustiție, din nou, și că vreun vers cu substanță trage să moară pe vreo linie dezafectată. Poți fi "prieten" cu câteva fețe ilustre, numărate pe degete, cu care sa faci schimb de amabilități și cu care sa te minți frumos, precum ca scriitura grupului închegat pe schimb de stele este magnifica, însă nu poți juca ipocrizia asta cu câteva sute de alți cititori/scriitori. Este statistica pură.
În fine, salut intervenția amăruie a domnului Caragea, doar pentru claritate. Având frustrările proprii, recunosc că este tentant sa repezi un croșeu, la nimereală, asa, de îngropăciune, când observi că "inamicul" se clătină. Dar, ideea este că nu ne costă mult să credem că demersul este, de data asta, unul real. Ce-o să fie, daca se dovedește că de înscrie în același spirit, că și până acum? O sa ne enervam mai dihai decât acum? Probabil. Da', ce, e singura chestie care ne scoate din pepeni, pe lumea asta? Vom urla puțin la odrasle, ne vom injura cu niscai necunoscuți prin trafic, iar eu voi cumpăra, in loc de 25 de cartuse de 9mm, dublu. Si le voi înfige în ținta pe care am sa scriu cu markerul: "Radu", cu voia instructorului de poligon. Și cam atât...

Domnule Paul Bogdan, la data la care am hotărât că Regulamentul și, împreună cu acesta, frumoasele năzuințe afișate pe poartă sunt în conflict cu atmosfera generală, mi-am luat jucăriile și am plecat, așa cum am fost sfătuit de către un anonim editor. Cred eu că, de-a lungul vremii, n-am fost un oaspete lipsit de bun simț. În pofida construcției mele, am căutat să fiu în acord cu linia generală. Însă am simțit că înțelegerea (sau toleranța, spuneți-i cum doriți...) curge doar de jos în sus. Dialogul la care faceți acum apel este inexistent. În aerul înalt pe unde zboară varii editori nu este loc de acrobații. Poezie.ro este o întreprindere bine construită, cu legi și reguli valabile și, poate cel mai important, cu un potențial fantastic. Ce nu este? O comunitate. De ce? Fiindcă roboții nu socializează, iar acolo unde ar trebui sa se afle oameni, sunt doar eu-ri gonflate. Nu știu cât talent am, dar știu că întotdeauna am scris in momentul in care am avut ceva de transmis. Și am relaționat cu oameni așișderea. Cand am înțeles că nu produc valoare adăugată, conform unor criterii care îmi scapă și acum, am strâns și m-am dus. Parcursul meu a fost un șir de compromisuri, pe care le-am înghițit doar cu ajutorul câtorva scriitori de pe aici, care și-au cam făcut, la rândul lor, bagajele. Locul acesta mi-a fost de folos doar prin "oamenii de rând" - nu am învățat nimic de la editori, redactori, corectori, etc. Pe aceștia i-am perceput interesați de sine, închiși ermetic in instituția lor polițienească și afișând suficientă, atunci când nu mânuiau bastonul. Aflat la nivel "zero", ai mare nevoie să stii ce nu merge, unde te afli, dacă poți sau nu să scrii. Am purces la a afișa poezii cu încredere oarbă în editori. Confirmarea a venit din alte părti, de la dânșii am primit un soi de dispreț amestecat cu decizii frizand arbitrariul. Acolo unde așteptăm un onest arbitraj. Nu rezist la disonante. Dintre toate, aia cognitiva mă omoară, :)). Ori, aici, asta a fost constanta din ecuație. Vorbesc în nume propriu și aș dori să o luați ca pe un soi de "input", venit din exterior. Poate vă va folosi, poate nu. Va mai vizitez, la vreo sărbătoare, doar că sa privesc prin geam vreo doua-trei persoane de care am prins drag. Oameni cu care as pierde nopți pe poezie.ro sau aiurea, la vreun cenaclu ad-hoc. Poate aici, la mine, la malul marii, la Agigea, in casa asta prea mare pentru doar eu. Mi-aș agața in poartă sigla dumneavoastră, că sa se știe că "agonii" sunt oricând bineveniți, numai să sune... Nu e posibil, fiindcă poezie.ro nu a reușit să ne ducă până acolo. Ne-a trimis pe fiecare în... mă-sii, dansa având altele de rezolvat.

Am câteva idei despre "cum de nu mai merge?!", vreo două despre "cum de a mers până acum?" și, în fine, una despre "cum s-o facem să meargă?". Din lipsă de chef, am s-o expun pe cea din urmă: faceți bine si formați o nouă administrație din niște oameni care nu privesc site-ul asta ca pe o moșie personală (știu, mi s-a spus răspicat, în varii cazuri că e domeniu privat și că nu m-am chemat nimeni, etc...) și, la fel de important, din indivizi care să nu joace rol de postac/editor, fiindcă e conflict de interese, my friends. De câte ori ați avut bafta să se închege o comunitate cu ceva de spus și cu ceva talent, ați reușit, din instinct, s-o spargeți. Normal că nu mai aveți cu cine, ați rămas între voi...

Și faptul că proiectul agonizează nu va pune pe gânduri, domnilor? :))