totul devine zbor

"Și atunci
Suflu într-un gând
Las lumina sa patrundă"

... fain. Aici, cred eu, este toată poezia. Restul, sunt cuvinte.

De acord, însă dacă dintr-un tablou (pictură), sau dintr-o frescă, sau dintr-o sculptură luăm numai un fragment, pierdem povestea, cântecul, gestul, visul autorului. respectiv al artistului plastic. Tendința asta de fragmentare, de frângere nu cred că este benefică literaturii și nici artei.

Mulțumesc frumos, domnule Dorel Neacșu.

Da, corect. Cred că asta este poezia: haine frumoase peste ideea goală. Nu vorbim acum despre modă, culori, muzică ambientală. Astea sunt sub vremi și, de acord, fără nu de poate. Încă surprins de imaginea gândului arzând cu flacără neagră... Sufli puțin duh peste și faci lumină. Daca povestea dumneavoastră este asta, recunosc cinstit: va bucurați de invidia mea poetică. :). Daca este vorba despre ceva ce n-am chiar priceput, invidia mea rămâne, oricum, valabilă.

Nu este bine să trăiești invidia, mai ales când nu sunt motive. Te seacă aiurea. (vorbesc generic la per tu)
Apropo de idee goală, ce înseamnă idee? Din câte știu eu, o idee există sau nu există. Prezentarea poate fi lipsită de conținută, nu surprinde miezul ideii.
Unde anume am pomenit eu aici de modă, muzică ambientală?
Ce înseamnă că "sunt sub vremi"? Moda, muzica ambientală - sunt chiar în vremi, cu armonii mereu potrivite prezentului în care sunt înscrise.
Cum adică "sufli puțin duh peste și faci lumină"? Numai peste creație sufli sau creația este fărâmă din duh? Știam că odată ce creezi, creatorul este chiar duhul. El este lumina creației tale și viața ei.
Într-adevăr, nu ați înțeles mare lucru din ceea ce am scris. Dar niciodată nu-i prea târziu pentru înaintara cu folos. Oricum, mulțumesc frumos pentru străduință.
Observ tot mai mult că oamenii au impresia că fără suflet, spirit, intuiție, pot cuprinde adevărul ca pe un purice. Apoi se ascund după degetul cu care l-au zdrobit. Nu prea este așa. E nevoie să și gândești, dar mai ales să trăiești ceea ce citești, privești, asculți. Nimic nu se rupe de nimic. Sunt toate un tot în creație.
Se rup atunci când îți reduci universul la forme plane și, ca orice om comod, aduci totul pe eșafodul unui cotidian fad.
Eu vorbeam acolo nu de modă ci de tot ceea ce înseamnă a crea frumos prin literatură, muzică, artă plastică: pictură, sculptură, arte vizuale etc.

Pentru înveselire...
"O planetă trece pe lîngă planeta Pămînt și o întreabă:
- Ce mai faci, soro? Nu te-am văzut de milioane de ani!
- Nu prea bine... Știi... mi-au ieșit Homo Sapiens...
- Nu te îngrijora, o să treacă! Am avut și eu!"

lipsită de conținut*

Pardon pentru greșeală.

Nu este ca și cum ne-am înțelege, dar e bine că vorbim... :). Invidiile mele sunt de culori și forme diferite, însă benigne. Le-am dus la control, Al-de-Sus m-a liniștit: nu e cancer.