hai să stăm de vorbă

în paradigma vremii ideea a prins mucegai țin minte era o idee enormă despre niște chestii uriașe nu ți-o mai pot spune e stricată rău haide să vorbim totuși despre ce mai faci? ți s-au mărit dioptriile ori poate ai în papile gust de nou... în fiecare dimineață măsor dimensiunile aceluiași Ou, nu căuta la mine găsirea roții zorii abia de-și îmbracă chiloții ziua va așeza pe noi palton de soare și o caniculă în pantalon, Ra cu pielea noastră să se-nsoare în rest să vorbim puțin despre eternitate așa, ca despre un arest din care nu-ți mai scoți cămașa... e de culoare nemaivăzută, n-o poți descrie decât cu viața ta căzută în sicrie... vocea ei e o tăcere de cuvinte smulsă dintr-un chilipir de lira a unui poet cuminte, ce respire văzduhului balet... așa! la urma vorbei noastre hai să suim în șa pe caii albi spre zare-n ideile albastre