Mihai Robea

cat de usor e sa ramai viu cand unii se nasc morti de vii, ca sari calul, ca faci spectacol, nu mai conteaza, important e sa ai un cal sa te duca...

acela nu este un vers, este un revers, unde miza alearga muza, dar nu o prinde.

se cerea mai degraba o rima imperecheata

remarc vigoarea și inteligența poetică
\"ochii dor, ochii dor, ochii dor\", comunică...cât comunică

poate eu sunt metalic, dar nu mă entuziasmează

asculta ritmatic prin ger omenescul
cand cata sa-si afle avantul
adulmeca iazul de strop pamantescul
cand cata sa-si afle cuvantul

nu stiu de ce mi-a sunat in loc de \'prin raiul pamantului\'..raiului pamantului
pana la \'Mai de toti e deocheata\' curge placut, ce urmeaza ar putea fi revazut..in sensul unei naturaleti poate mai ghiduse, cumva imprevizibila.
..poate un \'Ce i-a altoit de ieri\'/ \' Ce mi i-a razbit de ieri\' in loc de \'Ce i-a razboit mai ieri\'. Ar trebui ceva sa rupa ritmul, sa tulbure putin apele, sa dezmorteasca. In penultima strofa lucrurile se intind excesiv, cred ca neajunsurile astea pot fi depasite.

\'azot\' nu prea merge, \'cenusa din decoct\', \'compot\', etc...doar cenusa din netot...
la inceput s-ar putea incerca un \'dă\'(primul cuvant al poeziei)..\'na-ti-as da\'/na, ti-as da..
sper sa nu-i iei bascul sa arunci

\'Si in rest cateva urme/ De carbon si vanitate\'....de ce nu /cateva urme din crampon/..
penultima strofa, al doilea vers scartaie

per total este o reusita, probabil fiind o varianta timpurie nici nu avea rost sa intervin

destul de amuzat

...dar s-ar putea inlocui cu altceva mai potrivit, cred eu.
V-am sugerat, in treacat, ca exista un nr. destul de mare de posibilitati, ma rog, optiunile va apartin.

ar putea iesi ceva bun de aici, inceputul nu e rau, ..de ce nu \"iarna iti musca prin sange din sira spinarii\"..ori /viata..ca o bucata de caine/..din care musti/..in fine, ajung la canibalism sa experimentez si eu..

titlul, prezențe oarecum discutabile în poezie, la limită..burtă, gură, par la locul lor acolo(dpdv al logicii), înteleg tonul, dar..arvună, rună, răsună, strună(..cărările răsună, etc.).. sper că nu am deranjat prea tare
curge plăcut poezia, asta e cel mai important

cele bune

\"argesul tace ca pamantul\"...e ceva ce s-a rupt undeva, Poienari, Mânăstirea, Sân-Nicoară, Goleștiul, Biserica domnească.., stiu a cui e casa care se vede cand intri in Pitesti..un fel de teama de Vidraru, un fel de instrainare, poate asteptare, poate eu dau frau liber imaginatiei, dar starea asta o regasesc si aici.

este aici o imagine care ramane, se impregneaza, \"cearsafurile sunt pasari bolnave\", ultima strofa ar putea fi rescrisa fara al treilea vers, in poezie frumusetea se sugereaza sau se deduce.
In rest nu-mi pare credibila, fiindca par cautate(cuvintele).

e, și nu puteai să spui asta, să ne prezinți contextul, de la început? Adam Puslojic, ca mare prieten al lui Nichita și al românilor poate s-o spună.

Mulțumesc pentru invitație, dacă am timp, vin.
salut

\'MÂINE s-a născut poetul român Grigore Vieru\'?

nu ar fi o scuza faptul ca sunt \"tanar\", poate fi o intamplare ca l-am avut profesor pe unul dintre cei mai reputati specialisti in Platon, Gh. Vladutescu,... dar nu puteti nega faptul ca lumea ne este redata prin moduri/maniere diferite de a-i interpreta/aborda mentalitatile, credintele, etc..iar eu nu pot sa nu observ ca d-voastra ati uzat aici DOAR de surse anglo-americane, nu pot sa nu remarc faptul ca din interiorul secventei americane si a celei anglicane crestinismul/de fapt catolicismul, ar putea fi abordat/inteles neaparat nepartinitor, pur stiintific, am indoieli ca, in ciuda aparentelor, prezentarea unui sir de fapte/evenimente/intamplari ar trebui sa duca la o anumita concluzie si nu la o alta(marcata de nuante)...evident, trecand de orgoliul manifest al fiecarui punct de vedere cat de cat elaborat de a-si proclama legitimitatea(autoritatea?)..am putea discuta cam de ce particularitati comporta crestinismul..de catolicismul spaniol, de exemplu, ca sursa de echilibru, de crestinismul german, de crestinismul slav, de cel sud-american si de motivatiile lui(care ar fi fost mai aproape de ce va interesa sa demonstrati), de modul de a fi acceptat si inteles, de echilibru, de pudoare, de firesc/ fiindca vorbiti de sexualitate, dar si de modul cum a ajuns catolicismul acolo, si de traumele necatolocilor. Lumea este mai mult decat Apusul si chiar decat Rasaritul stiut de noi, poate nu vom avea neplacuta surpriza sa constatam asta, asemeni grecilor care se credeau centrul Universului(si erau, dar al celor cunoscut/acceptat de ei), cam asta incercam eu sa va spun, ca nici cultura egipteana nu este cea mai veche cunoscuta si studiata(chiar daca impresionanta), nici viziunea anglo-saxona autoritate sui-generis, dupa cum nici crestinismul nu este cuprins sub cupola de San Pietro; ar putea parea credibile rationamentele celor care avand o istorie de vreo 200 de ani trag concluzii, pot fi mai obiectivi, dincolo de altele pot avea indoieli, rezerve, subiectul in sine este incitant.

vă doresc succes si de acum

deja vad ca ati postat un alt articol pe care l-am citit cu interes

au taina lor, au vraja lor toate aceste fragmente de proză, aplecate spre sensuri, câteva lucruri îmi scapă..poate așa trebuie să fie.

Un lucru este cert, am să revin cu plăcere.

să trecem peste acea neînțelegere

..și Pârvan a avut limitele lui, furnizând o explicație pentru romanizare, de fapt se și contrazice indirect, atunci când vorbește de statalitatea dacilor.
Ce legătură are asta cu subiectul de aici? Are, fiindcă marea comunitate a păstorilor momârlani ca și a altora din alte zone românești de azi au ajuns până departe cu turmele(adevărate gheizăre de bunăstare), turme mari, începând de la câteva mii de oi...mici comunități de câteva zeci de persoane(se deplasau cu familiile în acele vremuri, ei si ajutoarele lor, trăind conform unor cutume/uzanțe străvechi), ei au fost primii care au \"romanizat\" zone întinse până în Albania, Croația, Macedonia, Ucraina, etc., au fost \'avangarda\' civilizației dacilor, lucru atestat lingvistic și nu doar,..legăturile lor cu sihăstria sunt la fel, atestate,... segmente din ritualul de care vorbiți d-voastră se regăsesc și azi în Balcani. Credința dacilor anticipase cu șapte secole creștinismul, iar părți din ritualurile/tradițiile specifice dacilor au fost preluate și dau originalitate ortodoxiei românești. Este și motivul pentru care această armonie ancestrală care privește spre tot este atât de importantă, inclusiv toate aceste tradiții/ritualuri ale momârlanilor, ca piesă într-un mozaic mult mai vast.

succes, dacă vă mai ocupați de așa ceva

ce inseamna pt d-voastra \"moartea\", un cuvant, atata tot, nu-mi transmite nimic in ultima strofa, fadă, artificiala
celelalte sunt destul de interesante

\"cautati sursa\"

\"...până la șase săptămâni visul este principalul mijloc de a comunica cu cei decedați, până la trecerea în cealaltă lume. Prin vis sufletul mortului comunică celor vii de ce mai are nevoie pentru a trece Pragul, dorințe neîmplinite sau mesaje pe care nu a mai apucat să le transmită. Cel care a primit mesajul are datoria de a îndeplini toate cererile defunctului\".

Cam toate obiceiurile si tradițiile momârlanilor sunt legate de oierit și s-au păstrat aproape intacte din vremea dacilor...cine mai știe de când. Din nefericire nici acolo lucrurile nu stau prea bine, oamenii au inceput să se risipească, destui s-au dus unde le-a fost mai bine, viața, unele tradiții încep să se piardă, ar fi interesant dacă ne-ați vorbi despre \'uriași\', păstrați în memoria colectivă peste tot printre momârlani.
În apropierea Petroșaniului se afla cel mai mare \'siloz\' al dacilor, cu peste 1500 de gropi zidite(se mai văd și azi cele mai multe), dispuse pe un munte întreg, ele alimentau Complexul din M. Orăștiei, acolo s-au purtat lupte puternice între daci și romani, nu întâmplător nr. castrelor este mare, acolo au fost așezări și cetăți dacice puternice, înfloritoare. Se spune că Decebal a cerut pacea în 102 abia după ce trupele invadatorilor ar fi pus mâna pe acest siloz. Prezența lui \"a se barabi\" are un sens mult mai adânc printre momârlani, după cum știți.
Sunt multe de spus, nimic nu e întâmplător, este bine că vorbiți despre ce se vorbește prea puțin, injust, gestul de a scrie despre asemenea lucruri vă onorează.

cu bine