Mihai Robea

Ce era dupa ultima virgula nu ar fi trebuit sa existe.
A fost sub impulsul unei conjuncturi de moment. Si dincolo
de aceste conjuncturi, iti doresc tot binele, Ela.

Domnule Galateanu,
Daca s-ar intimpla sa aveti un parinte fara o mina, l-ati
striga \"-ciungule\", daca ar fi ranit la un picior, l-ati
chema \"-schiopule\"; si daca pasari negre i-ar smulge ochii, i-ati lua inima si i-ati arunca-o la ciini?

Amar text, amara viata - si acum inteleg de ce pina si manelele au un succes nebun dincolo, cu prietenie

intentia a fost aceea, cum ascutit ai remarcat; multumiri
pentru apreciere

Dar sint iubiri care trec de noi, pentru ca altfel nimic nu poate fi, nici o dragoste; dar poate ca stiai.

Fiecare intelege lucrurile dupa chipul si asemanarea sa,
alti cazuti ca musca-n lapte nu vor intelege nimic

Nu este nevoie de pronumele de politete; si este de ajuns daca cineva poate tresari sincer la cuvintele acestea; sa-ti
fie viata cum iti este si sufletul

Alina, m-am gindit ca titlul reduce din incarcatura
ghilimelelor, dar, desigur, se poate si cum spui. Poate chiar ar fi mai curat. Intrebarea de final era una strict particulara, cumva brutala, dar continea destul de mult adevar

Ca ma jigniti fara ca macar a ma cunoaste, nu ma mira,
se pare ca va sta in caracter; argumente n-ati avut niciodata, doar dispret sub aceasta dorinta de comunicare.
Credeti ca puteti scuipa pe tot, dupa bietul taran roman
a venit la rind Mihai Eminescu, de al carui nume v-ati legat. Ca mine gindesc marea majoritate a celor de pe acest site. S-a intimplat sa va raspund eu, si dialogul ar fi continuat, daca ati fi fost de buna- credinta, etc., insa sinteti insignifianta, ma plictisiti

Tulburator poem, ca tot ceea ce scrieti Ela, ramin in prag,
aromele puternice pot imbata pe oricine, sau si mai rau

Tardiv, greu de explicat, dar semnul lasat a insemnat ceva

Desi cam tirziu, sint oarecum jenat, te recunosc la fel de sincer; esti binevenit oricind, chiar de-ar fi sa ma critici.

o remarca pertinenta, intre timp am operat si alte mici
modificari, cu bine

O sa iesim din iarna asta prin ginduri frumoase; multumesc de trecere, Gabriela, si de cuvinte

Nu intelegeti sau va faceti ca nu intelegeti. Judecati cu
masuri diferite, folositi diverse tipuri de logica, confundati voit timpii, credeti ca va avantajeaza, in fapt va fac un deserviciu. Mi-ar fi deajuns o fraza ca sa imping in derizoriu ceea ce spuneti.
Plecati de la niste fapte reale si vreti sa generalizati, nejustificat. Risul isi are locul si rostul lui. Pe Caragiale l-ati citit cum ati vrut, incomplet.
Cineva spunea: \"iubeste numai cine se poate bucura cu adevarat\", si eu cred la fel. Dar poate iubi cineva, neintelegind ce e iubirea?
Lasati deschisa Poarta, poate veti intelege mai mult

Mariane, am fost deranjat de faptul ca un termen-simbol
a fost folosit obsesiv intr-un sens peiorativ, degradant.
Acesta este contextul; cum nu sint la fel degetele unei
miini nu am naivitatea sa \"generalizez\", cum spui. Insa nu
poti judeca sufletul unui popor dupa faptele ratacitilor sai. Aici e ceva dincolo de cuvinte, daca intelegi ce vreau sa spun. Sa revenim, stii cite mii de Elisabeta Rizea au existat in aceasta tara? Si ea este un simbol, nu un accident. Si cite mii, cite sute de mii de tarani si nu numai, sau opus comunismului? Asta e deja istorie. Asa cum la fel de adevarat este ca alte sute de mii de romani au crezut, cel putin la inceput, in comunism. Pentru ca au asteptat o viata mai buna si mai dreapta. Aceasta naivitate unii dintre ei au platit-o cu viata. Asta in Regat, pentru ca in Ardeal situatia era mult diferita. Complet altfel au stat lucrurile in Basarabia, dupa cum bine stii. Si discutia poate continua. Eu sint convins ca la judecata Istoriei taranul roman poate ramine cu fruntea sus. Iar noua ar trebui sa ne fie rusine ca ne este rusine.
Si nu judeca poporul romin dupa otrava pe care presa si televiziunile o toarna - constient sau nu - in minti si in suflete
cu bine,

Da, Nicolae, Brincusi venea din povestea aceea tulburatoare numita Istorie; si noi incepem sa uitam mereu mai des de unde venim si ne pierdem in detalii, in lucruri marunte, inutile, ne instrainam, sucombam in derizoriu, pina
intr-o zi, cind nici sufletele nu vor mai voi sa aiba salas in trupurile acestea

Ochii mei vad la fel, mai departe decit crezi