MRMihai Robea
Verificat@mihai-robea
n. 1966, București; în primele rânduri ale Revoltei Decembriste din 1989; printre inițiatorii primelor sindicate studențești; absolvent al Facultății de Filosofie (Filosofie-Istorie), Universitatea din București, 1992; autor a două volume de versuri ["O singură inimă", Casa Editorială Muntenia, București, 2006; "Rămâne-un răspuns pentru toate", Casa Editorială Muntenia, București, 2009]; autorul…
Și totuși există blestem
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem."
Deosebit
Să ai un Crăciun frumos!
Pe textul:
„Din zbucium de cântec de țară" de florian abel
Și fereastra-nțepenită între ani
Astăzi când se-ntorc să ne colinde
Frații din pustiu basarabean
Sărbători Fericite tuturor prietenilor noștri!
Pe textul:
„Click pe floare de ger" de Nicolae Popa
Pe textul:
„“Singura scuză a existenței poeziei este faptul că ea însăși este inevitabilă”" de Gabriel Dragnea
"cineva mi-a luat pielea, inca sfaraind. a invelit cu ea cainii: zburau cu pui de berze in carca..."
cutremurator, chiar antologic, insa finalul(ontologic) cu marele caine Dingo-al lumii maraind incetisor este oarecum edenic, nicidecum endemic.
muta inspiratie va doresc!
Pe textul:
„Þie" de nica mădălina
"Orasul - o conducta de gaze
pe care se imperecheaza pisici.
Soarele doboara copacii
in asfintit,
iar cei cu foc inauntru
sunt dusi mereu in periferii,
sa traiasca sub cerul liber,
cu pasari in gand."
fireste, este poezia dumitale si faci ce vrei.
Strofa a doua nu conteaza, este motivul pentru care m-am oprit in acel fel asupra ei.
Nu va faceti iluzii: nici frumusetea, nici banalitatea nu stau in ochiul privitorului, ci stau acolo unde sunt; daca sunt.
ps: iar in chestiunea raportului forma-fond.. zambesc, bafta!
Pe textul:
„acasă" de nica mădălina
Sunt lucruri banale in cea de-a doua strofa, insuficient de sugestive(despre expresivitate..), ele nu intregesc discursul..poate intr-un plan personal si intr-un registru minor, care conteaza mai putin sau prea putin pentru cel care parcurge textul. Strofa secundanta pare mai mult o tentativa.
Acolo scolari cu tricouri
albe imi taie calea:un
lichid se urca la cap si
ma rog sa ramanem asa,
suspendati, cand moartea
ne ajunge din urma si
ne bate pe umar usor:
coborati?
nici chiar gaselnita din final -cu moartea politicoasa- nu reuseste sa evite vria. Totul e spus pe un ton egal, chiar daca acea caldura apropiata poeziei nu lipseste, as putea crede ca in locul doamnei/d-soarei Mo este tanti aglaie pe care urmeaza sa o imbratisati.
Prima strofa, cea care sta in picioare, nu este nici mai mult nici mai putin decat ce se vede.
Am inteles(probabil) ce v-a condus cand ati optat pentru aceasta aranjare in versuri. Este destul de interesanta dispunerea, numai ca pune piedica acelei curgeri, un vin demidulce sta rau intr-un pahar din care servesti un cocotell mentolat cu umbreluta.
Pe textul:
„acasă" de nica mădălina
Curge frumos, chiar daca al unsprezecelea vers si cel care ii urmeaza sunt un pic hazardate.
Prima si ultima strofa sunt poezie adevarata.
Pe textul:
„Materia-n Bacovia-i bolnavă" de Dumitru Mălin
Pe textul:
„Drumul păcii de la Immanuel Kant la Nicolae Titulescu" de Eduard Rosentzveig
timpul decanteaza, astept o revenire in forta!
Pe textul:
„ Echilibristule!" de Vasile Mihalache
Cred ca ar trebui regandita asezarea in versuri.
Pe textul:
„acasă" de nica mădălina
Pe textul:
„Atunci a început marșul" de adrian pop
...in fata unei tomografii ne raman intrebarile
de ce nu 'intr-o zi o sa mor neingropat'?
fiindca oricum in poezia de azi este o procedura sa mori la etc, poetii au multe vieti, precum nu au felinele, fara numar..
Pe textul:
„Elegie unui înger al meu, pomo, cool, metrosexual" de adrian pop
acel "din iubire"(de la final) cade precum un mar (prea)copt - destul de ciudat/curajos/comercial/paradoxal.../ - un text in echilibru, pana si acele stridente(urla, profundorul) ii dau rotunjime...tinand seama de faptul ca modul de expunere(sau maniera de redare) este unul statutar(a) aici.
Pe textul:
„toamna o altă femeie ce simte" de Ottilia Ardeleanu
Locul acestui text este la atelier.
Pe textul:
„așa se întâmplă" de Paul Gorban
Pe textul:
„Sperietoare, sperietură și speriați" de George Pașa
magnific
Pe textul:
„nu vreau cuburi de zahăr" de Cristina Cirnicianu
\"ochii tăi sunt două trenuri de noapte sub apă mâinile mele pietre reci care zboară\"
rasplata efortului
Pe textul:
„cea mai frumoasă, dilara" de Alexandru Gheție
Pe textul:
„Ziua în care iepurele era plecat de-acasă - 20" de marin badea
Un text care te prinde, chiar daca acest mod de dispunere nu este dintre preferatele mele.
Pe textul:
„flori pentru nicolae ceaușescu" de adrian pop
Finalul este o crevasa, \'oamenii sunt patrate\' este o chestie puerila, insa nu putem fi niciodata exacti, fiindca exactitatea are variante, perfectu\' simplu, de pilda, nimic flagrant.
Pe textul:
„și chiar dumnezeu este un pătrat " de adrian pop