Mihai Robea

imagini bune imprastiate pe un camp cu vrabii.

a se citi nearticulat, \"vulpe\", cu scuzele de rigoare.

N-o fi creat-o chiar așa
Și nici ursuză peste poate.
Cred că nici el nu se-aștepta
Să zboare-o vulpea...peste toate.

Costel Busuioc este atât de iubit pentru că în ochii lui am văzut cu toți România de mâine.
cu bucuria de a te reauzi,

despre mama repetitiilor si tatal solstitiilor in lumea manualelor alternative sinaptice, despre tandrete si alte procesari; este ce vad in infrarosu, iata ca am inceput sa vad in infrarosu( nu fiindca ar conta).

vorbesti de doua Romanii care nu se vor intalni niciodata, REALA ar fi cea a poetilor!?

...prin ingenuitate, fortaretele-i cucerite de cititori.

cu siguranta inventivitate, de ar fi indeajuns ar fi prea mult.

prezența acelui \"vâj-vâj\" din final care dă culoare, dar reduce cumva din încărcătură ar putea fi discutată. O poezie bună, fiecare cuvânt este la locul lui, își este sieși egală...ce poți spune, har, altceva ar fi de prisos.

multe au legătură când își vâră necuratu\' coada.
nici n-aș ști....nici n-aș mai vrea să știu/ pentru că după un timp intervin oboseala, lehamitea, oamenii au limitele lor... nu e bine să scurmi cu bagheta în jarul istoriei când nu te-ai aplecat destul asupra partiturii; asta dacă buna+credință este la locul ei.

pentru că ați fost atât de tranșantă

ce loc mai viu pentru a lăsa semn că nu oamenii sunt sub vremuri, ci vor rămâne deasupra lor

un singur vers care apropie ....\"ciresii isi pun dantele la mansete\", o imagine reusita, altceva nimic.

pentru mine e un subiect de meditatie ca puteti scrie despre o r i c e fara inhibitii, poetizand suferinta.

care apropie prin naturalețe si forța discretă de a evoca.

vine o zi în care unele lucruri trebuiesc făcute, chiar dacă trebuie plătit prețul; mai ales de către cei care nu prea au de unde.
Pentru ca altundeva un întreg popor își murmură doinele. Poate singurul prieten. O zi în care speri, împreună cu alte milioane, că mințile limpezi vor găsi înțelepciunea care să ne arate tuturor că nu am trecut degeaba porțile acestui mileniu.

ingeri, ca liliecii si ei, or fi tulit-o care pe unde...deh!

acolo unde textul tinde sa scape din mina. Ti-am citit candva niste poezii cu ecou, aici se observa \"minimalismul\", asta nu duce nicaieri... insiruiri fara vibratie, anoste, nu au caldura/ rezultanta unui calcul care nu prea are de-a face cu poezia, e un sindrom, ceva care pornind de la o tehnica a devenit STIL.
Minimalismul este un refugiu pentru neputinciosi; este insinuant si secatuieste. Eu cred ca meriti mai mult. Desigur, parerea mea.

chiar si atunci cand au incercat aventura unei \"cariere\" la Roma, oamenii acestia au ajuns in cele mai inalte functii ale Imperiului; dacul Regalian, unul din stranepotii lui Decebal a fost investit general roman si apoi proclamat de trupele sale Imparat, cam in aceeasi vreme, vreo 10 ani mai tarziu (in vremea aceluiasi Gallienus) Aureolus a fost proclamat de trupele sale suveran, insusi imparatul Galerius Maximus, mandru de originea sa (mama ii era de loc din nordul Dunarii) a pus sa se imortalizeze pe arcul sau de triumf de la Salonic figuri de daci...aici apare si steagul lor, sarpele cu cap de lup...sute de nume dacice sunt pomenite in ierarhia administrativa, apoi senatori de origine daca...sunt FAPTE, Istorie. Si cate altele pe care viitorul le va scoate la suprafata. Insusi imparatul Constantin avea origine daca... . Roma i-a respectat pe daci si s-a temut de ei. Asa a fost inca dinaintea lui Burebista.
Si ca sa fiu putin rautacios, ne-am integrat inca din vremea lui Decebal, aproape ca te si miri cum am cam ramas tot aici si prea mult nu ne-am schimbat, cabotini ce suntem!

cele bune!

aceia care pot susține atât de expresiv ceea ce mintea și inima pot comunica.
Cu un pas înainte, un Dan Puric la fel de impresionant în dialoguri ca și în teatru. Se mai întâmplă și lucruri bune.

....Ipotești...mă întreb ce ar spune Eminescu de asta, Creangă știu CE.