Mihai Robea

doua strofe mai sunt cum mai sunt, restul este lalaiala.
\"o sa ne...si o sa ne...\", nu reuseste sa focalizeze atentia.

șicanat, hăituit(mai ales în ultima perioadă), cine știe în ce situații s-a trezit, îi coborâse și în voce. A fost un răsfățat Nichita! A murit bogat și într-un palat de azur!
Subscriu îndemnului la moderație și înțelepciune al domnului Victor Potra.

uneori acul în carul cu fân sau nu mai cauți nimic, dar dai peste ceva ce își merită numele de poezie.

cum vorbiti in numele multora...ca noi romanii..suntem/am face/am drege/...d-voastra faceti teoria chibritului si amestecati lucrurile dupa un picnic ...ca ar trebui sa dai cu capul de acoperisul hanoiului sa mai tragi aer curat, ce iarmaroc mai e si site-ul asta, cam asa stau si ideile in textul d-voastra, ca pe campul lui marte...

mică este, dar mare ne rămâne. Și poate într-o zi rotundă. Fiindcă toate iernile încep cu 1 Decembrie am avut timp să ne gândim la toți. Ieri în Ardealul tău, în Ardealul nostru, a fost soare. Și abia astăzi a ajuns în București. Pentru a ne oțeli brațele, pentru a ne arăta drumul. Pentru a fi asemeni spartanilor.

ca o viziune realista asupra spiritului national ar trebui sa inceapa cu inceputul, cu ceea ce afirmase Herodot si stia intreaga lume antica despre daco-geti. Plecand de aici, vom gasi argumente istorice si de ordin cultural de-a lungul celor peste doua mii de ani. Poate opera lui Brancusi este unul din argumentele ca acest spirit a supravietuit aproape intact. Daca proza secolului XX s-a aflat sub semnul discretiei(si asta spune multe) vis-a-vis de exultarea spiritului national, altfel au stat lucrurile in poezie sau in literatura populara. Sadoveanu ar fi un caz singular, mai aproape de ceea ce a pastrat cultura populara. La fel si Delavrancea. Nu cred ca este o tragedie absenta unor sisteme filosofice coerente si intregitoare in spatiul romanesc si nici ca acesta ar fi criteriul dupa care poate fi judecata/ catalogata o cultura. Este vorba doar de o alta pozitionare, o alta dispunere in spatiul lumii spiritului. Fiindca daca am folosi acest criteriu, ma intreb ce ar mai ramane din marile natiuni ale Europei mai putin predispuse gandirii speculative. Sunt multe de spus. Am gasit aici pareri, ne putem hazarda, cred ca in mai mica masura atunci cand atingem probleme de o asemenea complexitate. Iar seriozitatea lor impune o anumita conduita. Mai cred ca Cioran trebuie inteles dincolo de tot ceea ce a scris, dincolo de ceea ce a insemnat stilistul genial, cred ca numai cei ce apartin acestui spatiu il pot intelege pana la capat. Ma gandesc la ultima Scrisoare a lui Paler din \"Scrisori imaginare\" adresata lui Blaga. Si mai cred ca Cioran insusi, citind-o, ar fi tacut. Pentru ca despre unele lucruri se poate vorbi greu sau aproape deloc.

Am îndoieli ca prezența lui \"ard încă\" adaugă ceva.
...frig/ridic, în final, versurile sunt scurte iar rima destul de facilă, poate ar fi trebuit ca versul/urile să se prelungească pentru a imprima o mișcare în sus, un ecou, o vibrație.
În rest, o poezie pe care mi-a făcut plăcere să o citesc.

nu înțeleg cum bunul-simț si sensibilitatea cuiva pot fi în felul ăsta călcate în picioare de minți și suflete otrăvite. Trecusem doar să las un semn, ca unul care a văzut multe și a înțeles destule, dar nu mai vreau să spun nimic. Să vorbească cântecele Tatianei Stepa(și nu numai), fiindcă El, uneori, face dreptate.

Dumnezeu să-i odihnească!

si pe voi să vă ierte

iată-mă privind spre pădurea asta de turnuri și spre arhitecții ei, de aproape trei ani, singură o spuneți, Ela Victoria Luca: \"să ne ferească sfântul de adevărata viață!\"

a putut ridica din trupul firav un asemenea altar, să ne rămână locul unde din
tăcerea noastră să așezăm o floare
pentru sufletul lui Cosmin
pentru Speranță
pentru Înviere

despre originea genului acesta...ca o formă de a rezista(inconștientă?!), se pierde în negura sau în lumina vremurilor, în poveștile adevărate ale acelora despre care Herodot spunea ce spunea(și ce știa toată lumea antică).
Nu știu dacă subtitlul adaugă ceva sau dacă \"zdrăngănei\" este cea mai fericită alegere. Un text viu, reușit, care nu lasă loc de replică.

concentrat, vinovat de a fi original, asta-i mai mare ca celelalte, am citit cu plăcere.

salut

potrivit bunului-simt(si altuia mai ascutit), conform unei traditii si unei morale crestine impamantenite de aproape doua mii de ani(cu prelungirile ei anterioare). In fine. Altceva ma pune pe ganduri. Pot fi minerii judecati doar prin prisma evenimentelor din 13-15 iunie(desi ce s-a intamplat atunci a fost si este greu de imaginat...cu intreaga compasiune pentru cei ). Uitam ca aceeasi mineri au revenit pentru a-si repara greseala(cum credeau ei), pentru ai zbura pe cei care ii mintisera si ii manipulasera? Uitam ca primul gest pe care l-au facut a fost acela de a-si cere scuze studentilor(si nu doar lor)? Cred ca acestea sunt circumstante atenuante, fara a le legitima actiunile. Uitam ca Piata Universitatii a fost rupta(cu adevarat) inca de la
inceput, cei care au stat acolo stiu, intre Balcon si ceilalti? Uitam ca cei
care se perindau prin balcon(aproape toti), dupa ce se lasau filmati si dadeau interviuri dispareau dupa cateva zeci de minute parca in gaura de sarpe? Si ar fi multe de spus. Stim cu totii, Victore,(toata generatia mea si nu doar) cine a pus prima piatra a Pietei Universitatii, de acele demonstratii zilnice la Televiziune, de Dumitru Dinca (cel de atunci)si grupul sau, de Octavian Radulescu si multi altii. De fapt, adevarul il cam stie tot Bucurestiul. Crezi ca din sutele de mii de oameni care au fost pe strazi in Decembrie si in Piata Universitatii e un om, un singur om, care a putut uita?
... dar sa ne intoarcem la poezie, doar de asta suntem aici

mă întreb care sunt rebelii, cei care s-au răzvrătit împotriva Istoriei sau ceilalți, majoritatea zdrobitoare, cei care gândesc și simt cum ar trebui!?

as indrazni sa spun ca este un text unic, asemeni cu armata imparatului Qin Shihuang si stupii lui marco.

primele cinci versuri mi-au plăcut, poezie.

se întâmplă și lucruri bune firesc. Tare mi-aș dori, Doru, să văd cât mai mulți oameni mici, dar mari ca tine.
Să ai inspirație și de-acum înainte și succesul pe care îl meriți cu prisosință.

Mihai

voi, poetii, Stefan, puneti problema cam altfel de cum ar trebui. Faptul ca se vorbeste de generatii ar trebui sa conteze pentru critici(cat conteaza). Delimitarile astea nu inseamna mare lucru, inseamna ce ii apropie pe acesti poeti din generatii diferite, ce ii anima. Ziua ce va veni n-are nevoie de poeti care sa-si ingroape amarul pe unde te miri, ci de oameni puternici. Cum spunea un general al lui Spartacus, \"Ridicati-va sau veti pieri!\"

Am citit eseul acesta ca pe gestul unui om sătul. Dacă tot este să intrăm în Europa(deși altundeva n-am fost niciodată) eu, unul, prefer să trec pe sub portalul ridicat de Ioan Paul II, \"Aveți curajul!\"

un tip de logica pe alocuri stransa. Din mai multe posibilitati, opteaza pentru aceea care ii convine, din anumite ratiuni. Se pot spune multe despre orice si despre oricine, lucruri care pot fi interesante, intrebarea e daca sunt in spiritul si in litera autorului cercetat. Marturisesc ca pe alocuri am fost amuzat, profan fiind. Ca in acel pasaj in care vorbiti despre \"o magica uzanta a pietrelor pretioase\", vis a vis de poeti(cred ca putem generaliza), apoi vorbiti de plumb...nu si de \"lacustra\", fiindca(probabil) in logica dumneavoastra ar avea mai putina apetenta pentru gravitate, pentru abscons. Ori din cat am citit Bacovia(nu chiar putin) nu plumbul, ci \"plumb\" are o concentrare maxima, fixeaza ca permanenta nu o stare poetica, ci una existentiala. Strict de Bacovia va ocupati destul de putin si cumva ambiguu, incercand o preluare, uitand ca nu tot ce are apetenta mistica poarta un nume. Sau tocmai de aceea?
Dar mi-ati dat o idee, ma duc sa recitesc Bacovia, apoi Calinescu, poate voi gasi ceva ce v-a scapat.