Mihai Popeti

Nu dau prea multa greutate parerilor altora. Pentru ca nici pe ale mele nu le vad altfel: sunt pareri. Doxa.
Scriam zilele trecute un comentariu pe agonia despre frumos. Spuneam ca, supa parerea mea, frumosul nu e numai o emanatie din dragoste (si ce devalorizat suna cuvantul acum ca ai adus in vorba maneaua!) ci si o rezultatul unei proiectii a propriei noastre calduri. De fapt, poezia mea nu avea titlu inainte sa o postez. Dar m-am gandit din timp sa imi feresc cititorii si asa obiditi dandu-i un titlu care sa se impotriveasca rezonantei cu Kitsch-ul pe care l-au interiorizat inevitabil prin socializare. Imi cer scuze de la aceia pe care nu i-am putut feri. Dar mica mea scribelnitza este ceea ce punem in ea. Eu am pus o vibratie pasionala de moment, care te ia pe neasteptate, oriunde ai fi, si te lasa la fel de repede cum a venit, dar mai naucit si mai indragostit de viata. Bineinteles ca e posibil sa-i acordam textului un fundal muzical cu iz pseudo-oriental. Dar valoarea vine in mare parte de la valorizare, mai ales in materie de text. Si fiecare intra in ce rezonante vrea si poate. Bineinteles, un text mai \"bun\" este acela care optimizeaza capitolul \"poate\". Mai ramane deci doar \"vrea\" apeland la liberul tau arbitru stimate cititor...
Sper ca am reusit sa raspund parerii tale fara a atinge persoana care a avut bunatatea de a mi-o impartasi

Mihai

Pai multzam de \"noastra\" cat despre dura, o astept sa vina, sa ne dam. Numai ca dezbracand \"cate-o petala\" nu se face primavara... Nici copii din flori (ca scribelnitzele mele). O sa incerc sa mai scriu daca place.

Rog comentarii la micile mele \"impiedicari\" in lumea voastra...

Nu-mi raspunde nimeni? Ca doar nu am zis lucruri inatacabile!

1. In momentul in care oficiza, preotul nu mai este acea persoana, pacatoasa sau nu. Adica el are rol de simbol si face parte dintr-o taina. Nu homosexualul oficiza: daca si-ar trai homosexulitatea in acel moment nu ar oficia si cata vreme oficiaza (ma refer aici la moment, nu inainte sau dupa) nu poate (din toate riturile pe care le cunosc, dar poate cunoasteti voi unul...) sa isi traiasca homosexualitatea.
2. Homosexualitatea si homoafectivitatea (asa de des - si banuiesc intentionat - uitata) exista de cand lumea. Nu trebuie nimeni sa \"corupa\" tanarul. Asta e si raspunsul meu la impotrivirea fata de adoptiile in familii de homosexuali: pentru ca copilul si-ar vedea parintii si ar fi conditionat sa traiasca asemenea lor. Pai asta ar insemna in aceeasi masura (daca socializarea e asa dominanta) ca din familii de heterosexuali nu se pot forma decat alti heterosexuali. De unde apar atunci \"ceilalti\"?
3.Cred ca intreaga lume masculina sta sub complexul de a nu putea da nastere (decat indirect), de a avea pantecul nerodnic. De aceea (dupa parerea mea neavizata) barbatii au construit culturi, de aceea au cladit atata de-a lungul secolelor. Nu ca nu ar fi ajuns sa traiesti intr-o grota la ultimul nivel tehnologic al confortului, dar a trebuit sa \"nastem\" arta pentru ca altceva nu ne statea in fire.
4. In fine, ca sa fiu sincer, nici eu nu cred ca homosexualitatea este compatibila cu crestinismul orto-dox. Dar cred ca este de competenta fiecaruia sa se judece dupa creedinta pe care o are. Pentru ca, pentru a reveni la punctul 1 si a inchide cercul, acolo nu oficiaza omul. Omul este suportul pentru simbol. La fel cum spunem ca nici actorul nu e personajul interpretat, dar nici personajul interpretat nu este actorul, mai ales cand inspiratia nu e personala ci divina.
(inca o paranteza, acestea sunt parerile unui heterosexual \"indoctrinat\" de propria-i simtire)

Multumesc de parere. Ca as mai avea de lucru asta e adevarat.... dar nu la poezie ci la mine.
Poezia asa am simtit-o si mi se pare groaznic sa schimbi o simtire de dragul formei...
Eu le scriu sub inspiratie - buna, proasta- cum o fi... Dar e numai parerea mea, ca eu abia de scriu ceva ce se poate numi poezie, dar mai sa fac critica parerii literare he-he...
Multzumesc de comentariu (desi im doresc mai multe) si mai treci pe la mine...prin suflet

Si eu \"visez sa scriu versuri despre toate astea\". Numai ca la mine mai ramane de demonstrat ceea ce se vroia demonstrat. sar ca ars. poetica mai incolo. tricotez si ii las pe profesionisti sa isi faca treaba. si cand va simt, nu pot sa ma opresc sa nu va spun: multumesc.

m-am sictirit de mine cand sunt amuzant...hehe

Polemica, polemica...e foarte interesant pentru cititor. NU?

Regret ca nu s-a scris nimic consistent despre articolul cu pricina, in afara de comentariul cristinei.

Dar sa nu ma plang,as putea si eu sa spun un cuvant.
1. Daca un absolvent de liceu doreste sa mearga la o facultate ar trebui lasat.
2. Sistemul ar trebui insa sa aibe o selectie mult mai riguroasa a studentilor.
3. Preferabil prin cerinte ridicate pe parcursul anului I, fara \"mila\" fata de boboci.
4. Aceasta \"mila\" este demotivanta pentru studenti si distruge pur si simplu orice pretentie la un nivel ridicat.
5. Trebuie sa ajungem la un punct in care a iti face meseria nu e o rusine, atata vreme cat e legal ce faci.
6. Pentru ca multi tineri ajung studenti pentru ca nu isi doresc sa faca munci \"inferioare\"
7. Un intelectual (si ala bun) la 50 de oameni cu educatie medie si priceputi in meseria lor. Nu invers.
8. Pentru ca e vorba si de o societate pe ansamblu, si de faptul ca suntem aici, impreuna, pentru ca e mai bine pentru toti. Nu putem fi toti directori.

multumesc pentru comentariu. intr-adevar eram sub puternica influenta a lui minulescu. bacovia mai putin, dar tot ce se poate. marca mihai popeti e la copt, si din pacate mai trebuie sa ramana un pic acolo. apreciez cuvantul \"stranie\".

Din pacate nu am avut avut la dispozitie \"definitie\", asa ca am ales incadrarea cea mai asemanatoare...proza nu era nici articol...
Dar nu am oricum pretentii de poezie de la o definitie rimata, sa nu fiu inteles gresit...
In plus, va rog sa mai scrieti comentarii, oricat de acide la modestele mele texte...

Serios, nu mi-am ales Nickname-ul dupa poezia ta desi tema zboara glontz ca un fluture de la un petec de zapada la altul... ce fain!

Atentie, mi-am dat seama ca inconstient incorporasem versul al doilea din prima strofa dintr-o poezie de N. Stanescu. cu regrete - la inceput - apoi ridicand din umeri pentru ca sensul asta ramanea orice ii faceam, l-am lasat acolo. Poate ar trebui sa il trec in ghilimele pentru a da satisfactie (desi postuma) maestrului... Imi cer scuze.