Mihai Popeti

Iti spun barbatii
ceea ce stiu ei
din ochii lor:
in ochi, imagini se rastoarna
si tocmai pentru ca sunt,
o, femei frumoase
ochii lor
se rastoarna cu ele

De acord ca negarea negarii nu e tot timpul adevarul... dar ochii, o, uneori, cat pot fi ei de deschisi!

la recitire!

Remarc multe lucruri, iertarea, sarutul uzat, prostituata ideala, paradoxurile,si de fapt, toata strofa finala.
Se mai poate lucra la masura, pentru ca e pacat sa nu o faci, si un pic la coerenta ideilor, pentru ca exista in principiu si abaterile nu imi par in cazul asta intentii ci scapari.
Dar ma bucur oricum sa te fi descoperit.

Draga Thais,
Ma bucur mult ca sunteti bine, sanatosi, si pot spune asta intre timp si despre mine.
Ma bucur ca ai acceptat invitatia mea si te-ai invartit in interiorul sunetului meu. Amandoi am fost incantati.
Ma intreb cati au priceput ce e ala firiz... e ferestrau oameni buni, cand l-am scris nu stiam ca e \"banatzenism\" mie mi-a venit firesc pe limba.
Actorii cam aia sunt plus vibratiile sunetului.
Si ultimele strofe, ei da, sunt concluzia (daca asa ceva se poate trage-impinge afara din poezioara mea)

la recitire,
Mihai

Mda, mersi ca imi reamintesti cat de las sunt... Poate nu am unghiile ATAT de late precum credeam...
Purced la fabricarea oualor de strutz

Faina, altii ar fi facut din materialul asta un haiku. Da pana la urma chiar nu conteaza.
Dinastia sobolanilor ne inghite pe toti...

Ce mai e si cu sexul din ziua de azi... Inainte il culegeai, il incalzeai - ba-l si ardeai - il macinai, il fierbeai in suc propriu pentru a-l degusta la sfarsit cu savoare. In ziua de azi doar ii dai cu un pic de apa caldutza si tzi-l vari pe gat. Nici variantele italienesti, spumoase cica, nu sunt decat pishwasser. Nu mai e dom\'le nici sexul ce era candva...

Foarte faina imagine, potentialul de tortza la superlativ: petrol, ganduri si femeie. Nici ca stiu daca sa iti recomand sa te feresti de scantei sau sa te arunci in ele.

Bine te-am gasit!
Mihai

Cum ne mai prabusim noi neintelesi si neintelegand ca incomuniabilul e dupa cum ii spune numele - de necomunicat. Si cum putem noi intelege ceea ce nu vrem sa intelegem? Caci a fi inseamna a fi perceput (esse e percipi), o, ce putin suntem noi, inainte de a nu mai fi...

Bine ai venit pe agonia. Inspiratie si pofta iti doresc!

Mihai

Nu imi amintesc sa mai fi publicat un sonet pe site, si, desi exagerezi un pic cu forma, na, un sonet e o poezie cu corset, si daca nu iese eleganta mai bine nu si-l punea.
Desi nu e sonet pede-antregul e \"sunet\" (din cauza silabelor).
\"Castele asteptari \"ar putea fi schimbate, desi sensul l-asi pastra. \"Substanta-ti\" o fi fortata, dar e ceea ce vreau sa spun. Poate daca scap cumva de pronume.
Te invit sa incerci sa spargi traditia de pe agonia si sa imi spui ce crezi ca am spus (desi e sonet, si, na, concluzia e oricum la capat). Eu, unul, nu sunt prea modern, sunt lucruri pe care insist sa le spun si care sunt frustrante cand nu sunt intelese de cititori (14 lecturi si tu ai fost primul care sa faca un comentariu).
Obiceiul pe agonia e sa comentezi forma, si sa nu te legi de continutul propriu-zis. Si tu inca mi-ai mai spus de continut, dar exista uneori (la altii mai cititi si apreciati) pagini de comentarii vis-a-vis de forma, de parca autorul ar fi tiranul continutului, de parca numai pe el l-ar privi continutul si ceilalti au voie sa croncaneasca la adresa formei, ca deh, ne perfectionam Stilul pe agonia, nu gandirea.
No, nu vroiam sa ma plang, ma simt mandru, onorat si fericit ca ma citesti si ca iti iei timpul sa ma comentezi. Stiu ca pe aici nu esti comentat decat daca comentezi mult la randu-ti. Dar na, odata tot vroiam sa le zic pe cele de mai sus...poate le citeste cineva.
Ne citim!

Mihai

Elena, multzam de vizita. Sper ca ti-a placut jucarica. Stiu ca nu e la indemana (mai ales cand exista reguli), dar ia-o ca pe-o provocare faza cu comentariile (e parca ai scrie haiku si ai numara silabele...:D)
Radu, multzam fain ca mi-ai comentat poezia (prima). Te invit (daca ai timp) sa te legi si de continut.
Oricum, va invit in continuare sa imi scrieti ce credeti despre bolboroselile copiilor.

Mihai

Da, nu stiu cum sa inserez link-ul poeziei originale (delecturate) in text dar o fac aici, in comentariu:
http://www.agonia.ro/index.php/author/6730/index.html

Copilu! Auzi tu? ... rade ciorba de oaie sparta. Intre sectiile tale cu dreapta sau stanga (de parca altcineva ar sti)- frumos picurat:
\"lecții despre silabe, jocuri fade,
cată nada că-i neroadă.
logica cade în umbră de streche
după ureche mă joc de-a abracadabra.\"
Ca iarna nu-i ca vara, aia din pacate stim deja...

Sectia Mihai

Mersi Cristina, Elena ... ma bucur ca cineva apreciaza emanatia mea spontana necaracteristica.
Cristina, o sa imi var nasul printre gaselnitele tale cand gasesc o fereastra in viata mea cu ziduri temporale de azbest.
Elena - doar ma stii... :)

Uneori nu iti inteleg poeziile dar e pentru prima data ca nu pricep comentariul... Dar dincolo de cuvinte se afla interesul, cititul, raspunsul asa ca semnez condica cu o trasatura de prietenie.
Mihai

O meriti, cum nu, cu gandul la tine am scris poezia.Rozele astea ard in timp ca magneziul in foc... Dar de fapt nu conteaza daca reinvie sau nu reinvie. Conteaza sa stii ca nu a disparut de fapt niciodata, ca raiul e in noi si timpul e o minciuna perfida.

Multzamesc de trecere,
Andrei: Este, dupa cum spune subtitlul o poezie scrisa intre doua secvente de potop (miile de ani mi se par minute uneori). Daca ne amintim, curcubeul era semnul menit sa ne garanteze ca nu vom mai fi potopiti a doua oara. Pe de alta parte a fost un simbol tradator pentru ca lumea noastra urla dupa potop si cred ca o sa si-l primeasca odata si odata sub o forma sau alta. Apoi, omenirea, un fel de \"peste phoenix\" care renaste de sub inundatia universala din propria lichefiere. Dar speranta vanduta e gratuita... daca nu ne potopeste El, noi o vom face singuri (who needs God after all, when it comes down to mass destruction?)
Elena: N-as vinde daca as putea cumpara...
Mihai

BINGO !
Ai facut o conexiune spontana cu expozitia vazuta in Art-Club si cu faptul ca sunt timisorean? Sau ma stii, sau?
Oricum, curiozitatea mi-e trezita

Va multumesc tare mult, michou, andrei si de fapt tuturor care ma citesc. In special poezia asta o doream comentata si mi-era teama ca nu o va citi nimeni pe site. Ea de felul ei e din 2000 rezultatul unei supradoze de miere (hiperglicemie :) ) Accept critica cu drag (desi e legata de forma si m-as bucura sa aud si ceva despre continut) si astept si propuneri. Forma postata e cea initiala fara modificari, si personal nu ma prea pricep sa prelucrez ceea ce am scris. Dar sunt foarte multumitor pentru fiecare ajutor legat de forma, cata vreme nu se schimba sensul initial.

Multam fain ca ma citesti in continuare. M-am gandit pur si simplu ca legea atractiei universale din fizica (a carei formula o regasesti mai sus) poate sa spuna mult mai mult decat atat, adica, adusa la un plan mai abstract nu pare sa isi piarda din valabilitate. Poate legea astfel extrapolata poate explica expresia \"Lumea e mare, dar lumea buna e mica\". It\'s all a matter of gravity.

Mihai

Multumesc, pentru mine ca profan e un ajutor mare.