Mihai Miro

Are case, e bogat, Foarte sus e cocoțat Și îi merge buhul, Că-i sărac cu duhul.

Știrile sunt optimiste, Dar nu le-nțeleg deloc; E posibil să existe, Cineva mai mic ca Boc?

Ale țării mari proiecte, Chiar dacă nu au efecte, Eu le fac cu chibzuială Și cu multă șovăială.

Supărat e peste poate Și acuză șiretlicuri, Că n-au fost apreciate, Ale sale Mizil-icuri.

Cine-i? Când apare, Gunoiul dispare Și pe loc răsare, Floare lângă floare.

Muncă de tortură, Fără mură-n gură Nu vă cer omagii, Doar... muiați posmagii!

Cu-al nostru stat cancerigen, O să pierdem Zona Schengen. Dar mă frământă un mister; Cum scăpăm de Zona Zoster?

Toți cei care s-au bătut, Spun că sunt câștigători. Singurii care-au pierdut, Sunt bieții alegători.

Ai tăi liberali, Tataie, Pensia n-o să ți-o taie. Cât vor fi -Doamne ferește!- Nu o taie, nici n-o crește.

În mobilier clasic, Este \"Stilul Ludovic\", Dar în traficul urban, Va fi \"Stilul lui Orban\".

Toată România Cu jandarmeria, Caută focoase, Nepreiculoase. Haz de necaz Aud comentarii Ce-ntrețin angoasele: Ce acum bulgarii, Ne iau și \"focoasele\"?

Se întreabă un român: (pân'la vot s'ajungă) Să-mi aleg un nou stăpân, Sau o nouă slugă?

Respect regula cuviinței, Dar vă spun și noaptea-n sonm, Că ministrul Adomniței, Doar cu numele-a fost domn.

- Cum o mai duci cu nebunul? - Rău! mă culc numai la unul. - Eu mă culc (ierte Prea-Naltul) Când la unul, când la altul.