Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@mihai-leoveanuML
Mihai Leoveanu
@mihai-leoveanu
Poezie

Taceri pe sub usa

...

1 min lectură·
Mediu
nu veti sti cum se despica tacerea
- nu ma priviti am zarurile-n mana -
le amestec de o viata intruna
dar mereu cineva ma amana
nici un pas nu mai pot sa incerc in afara
de cand stau aici casa nu mai respira
am bruma pe maini dar mai pot sa respir
sunt cel care de propria-i umbra se mira
port sub haine un miros ciudat de migdala
mai am inca timp pentru simpla-ncercare
doar tacerile mele se preling pe sub usa
n-am plecat nici nu dorm - vi se pare
acolo in casa ati vopsit totu-n alb
prin ferestre nicicum sa privesc se mai poate
raman si in veghea-mi va tulbur -
am zaruri - vor fi aruncate
nu va temeti = dupa colt marea sansa pandeste
puteti s-o priviti umbra mea va ascunde
dar dati-mi va rog o pereche de zaruri
potrivite
atat
ale mele-s rotunde
053.717
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
149
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Mihai Leoveanu. “Taceri pe sub usa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-leoveanu/poezie/46211/taceri-pe-sub-usa

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@liviu-nanuLNLiviu Nanu✓
Lectie de poezie. Initial voiam sa spun ca imi place finalul, dar recitind-o imi am realizat ca tot textul e valoros.
0
Distincție acordată
@zZz✓
Ti-am citit poezia de la final spre inceput. Si are acelasi efect. Tare. Mai rar...sa incepi cu sfarsitul si inceputul sa-ti para cel mai potrivit final. Si invers, evident.
0
@geta-adamGAGeta Adam✓
e un text bun. ce deranjeaza putin, cred, este dubla aparitie a verbului \"a respira\' in versurile 2 si 3 ale strofei a doua.
0
@mihai-leoveanuMLMihai Leoveanu✓
Ma surprinde neperceperea dihotomiei dintre cele doua \"respirari\". Casa este plina de viata, ceea ce presupune respiratie, comunicare, comuniune - un spatiu al tuturor posibilitatilor. Sentimentul iminentei zarurilor instaureaza teama - de unde sugestia lipsei de respiratie, spatiu amorf, stadiu de crisalida. Cel care, fiind afara, cu bruma pe maini, reprezinta eu-l care se indoieste mereu - amestecarea zarurilor a devenit o obsesie transparenta. Dar zarurile sunt rotunde, poetul nu le poate arunca in lume, el doar respira, semn ca miscarea zarurilor continua, iar bruma de pe mainile lui este (de fapt) teama celor din casa care-au vopsit totu-n alb - pana si ferestrele - in incercarea de-a mima nevinovatia pentru exilarea poetului intr-un spatiu incert.
0
@geta-adamGAGeta Adam✓
nu e vorba de perceptie, eu am inteles foarte bine sensul, adancul...
mi-a placut atat de mult textul asta incat l-am rostit cu voce tare. pe mine personal m-a deranjat putin acea repetitie, la recitare. atat.
0