Poezie
tomberoanele raman
1 min lectură·
Mediu
paradox la sfarsit de mileniu
in centrul orasului oamenii au grija de caini
la periferie cainii au grija de oameni
in centrul orasului
cainii sunt satui si nu musca
in centrul orasului
tomberoanele sunt goale de promisiuni
la periferie sunt pline
de efuziuni centrale
coji de cartofi cumparati la mana a paispea
acolo musca doar cautatorii prin gunoaie
se musca intre ei
cainii asteapta o bucata de paine mucegaita
sau privesc rugatori spre balcoane
in asteptarea cuiva care sa-i vada prin fumul tigarii
cautatorii prin gunoaie foreaza in fiecare dimineata
dupa cartoane si zdrente
inainte de zori ajutati de o lanterna chioara
pentru ascunderea identitatii
batrani cocarjati si copii
care n-au apucat sa descifreze buchiile
si tabla inmultirii cu 2
teritoriile sunt impartite prin contract
fara vreo semnatura
totul se explica (la urma urmei)
NATO impusca tot
conform parteneriatului
om-caine
care caini
care oameni
tomberoanele au memoria lor
\"noi suntem romani / noi suntem romani /
noi suntem pe veci / aici stapani...\"
tomberoanele au memoria lor
tomberoanele raman
012242
0
Acum m-am mutat intr-un loc unde cainii traiesc mai bine decat oamenii, mult mai bine, as putea spune. Zau ca ti-ai dori sa ai o viata de caine.
Tomberoanele, ca si amintirile, raman...