Poezie
senin de Crăciun
jurnal apocrif 47
1 min lectură·
Mediu
mâna aceasta care se retrage cu mult mai grea este voi nu o vedeți
și am ceva de rege care plânge singur în noaptea sfântului bartholomeu
cu degete lungi împletite în uși pe spatele dragostei se adâncește
voi trăiți prea puțin e atât de departe cel care singur plânge regește
la margine de cerc închis dar care cerc aici e totul
eu mișc un corp cu-această mână și-n cer eu răscolesc cu botul
ah trebuia să ne-ntâlnim în piramidele de buze roze
și-n ceruri de cristal cu dinți sublimi rupând din umeri reci metamorfoze
acum când merg să mă afund în visu-n care sap la cultul tău de aur
încleștarea mă va trezi într-o nespusă lume
dar știu o mână în flăcări deschizând miracolul
dar știu o mână care lăsând scrum pe harpă
ajunge înainte la marea resemnare
și ridul nu acoperă nimic în întregime
ci stirpe din care altfel
bătrân de nerecunoscut e fiul tău
când genunchii aceia abia îți vor apăsa pieptul
tăcerea din urmă e numai
să-l duci mai departe
013.111
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Leoveanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Leoveanu. “senin de Crăciun.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-leoveanu/poezie/157066/senin-de-craciunComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
F-Distincție acordată
F-florian stoian -silișteanu✓Iată cum de sub iarba poemului se ridică spre înceruire emoția. Nefiind un vorbitor și un critic nu mă pun cu tăcerea și asta din pricină de învățarea poemului. Acesta a intrat prin lumea uneori mică și mare a mea. Îl las fiindcă de nu a fi durerea la dânsa acasă voi plânge. Mulțumesc bătrâne pentru emoție
0