Poezie

lacrima

1 min lectură·1 august 2005

Mediu

iubim existența pentru că afară nu se poate auzi totul

cu fruntea aburind un cer pietrificat și vârfurile simțului în sine îndoite

prin misterul acela o teamă urcând precum hymenoptere în al sângelui arbor

dispreț al întreruperii tu care înfășori

în toga amurgului ca pe orice obiect fosforescentul craniu

și-l vezi comensurabil prin alții căutându-i un fals echilibru

tu care prin culori urmărești sunetul

și-l devorezi doar prevestindu-l

îți crește gloria prin prăbușirea celor numiți

în zadar o spărtură prin tunel înapoi când nu e nici un punct de sprijin

astfel de la tine începe cu spatele-nainte călătoria

până la acea supremă înălțare

până la izbirea fără larmă a lacrimii

001.664

Mihai Leoveanu. “lacrima.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-leoveanu/poezie/134674/lacrima

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.