țevile roșii

cine mai crede atât de departe în urmă

vara în care vară țevile mărului din rai

se înroșiseră după o lungă tragere

altădadtă mai departe în urmă

în care vară în al cui timp

ce exaltare domnea pe atunci

eh pe când oricine ajungea

la capetele înroșite ale țevilor

marului din rai

cui nu i-ar conveni apoi să moară

cui nu i-ar ameți mâinile

de la o astfel de inălțime

dă-mi Doamne răbdarea orgoliul și slăbiciunea de a mă prăbuși fără să fi întins vreodată mâinile

ci numai de la înălțimea ochiului din punctul

prin care orice prăbușire se face lacrimă