Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

poate Dumnezeu

1 min lectură·
Mediu
cineva urcă-n fugă la mine
cine-i gâfâitul de pe scară?
mă-mpiedic de scaune vrând să-i deschid –
un abur doar pe ușă, în afară
m-așez din nou la lucru – poate, zic,
așa cum se crede sunt complexat –
un hârșâit de picioare și prin gaura cheii
îmi îndoaie barba un oftat
ei, bine, credinciosule, nu,
lasă politețea învățată
dacă ai ajuns până aici
intră o dată
dar el continuă să-și șteargă picioarele
până la os
și cheia mea unică
nu pot risca s-o arunc până jos
033.328
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
87
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Mihai Leoveanu. “poate Dumnezeu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-leoveanu/poezie/116925/poate-dumnezeu

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

MVMara Vlad
Mihai,esti sigur ca Dumnezeul asta exista?
0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu
m-a emotionat, mai cu seama, expresia: \"dar el continuă să-și șteargă picioarele / până la os\" - eventual, ritualul de patrundere in sine...
0
MVMara Vlad
Suntem sau nu pregătiți să Îl primim? Sau totul pare a fi fum, abur al existenței?

Poate acest Dumezeu să fie înlocuit de vreo ființă pămîntească? Poate acel \"cineva\" care urcă gîfîind treptele (are nevoie de ajutor și nu știe cum să ceara? teama de refuz l-ar opri?) să fie un Dumnezeu?
Remarc finalul, ștersul picioarelor pînă la durere fizică.

Iată că mă întorc la poezia de față. Se pare că nu mi-am pierdut obiceiul de a citi \"din urmă\".

PS. Acum cred că există...
0