Fluture bezmetic pe lampă

Cât de puțin îmi trebuie,

Doamne,

să ajung în al șaptelea cer
fâlfâind aripile nasului
în respirație accelerată -

fluture bezmetic pe lampă…

M-am sculat de cu noapte.

Am spălat cu Axion vasele murdare
dintr-o altă poemă

am sărit peste cafea și țigară
înjurând algoritmul
despre
“care pe care”

cu emfizem pulmonar la purtător,
hepato-splenomegalie,
insuficiență cardio-respiratorie cronică,
sindrom HTA
cu tahicardie paroxistică
proprietate personală
și alte alea la fel de benefice
pe la rinichiul stâng și sistemul circulator –

(pomelnicul e prea lung)

Doamne,

nema femeile albastre ale fumului
nema femeile toate

(“în genere” –

vorba prietenului de neînțeles
Valeriu Matei din Chișinău
secondat

de Iurie Roșca, revoltatul Frontului Popular,
mereu în căutare de microfon
pentru adevărurile care neantizează
până și viața personală -

nema toate cele lumești).

Prin urmare
am renunțat la cafea și țigară -

ceaiul de pojarniță
mi-l prepar cu propriile
forțe armate.

(Nenumita

s-a lepădat de tipic
s-a lepădat de punctul de fierbere
s-a lepădat de lepădare

“în genere”

la urma-urmei
pojarnița a fost doar un pretext).

Mi-am aliniat lansetele
după înălțime
din poziția ghemuit.

Pluta culisantă de pe varga HUNTER
face furori printre suratele
de aruncare –
sindromul
băgării de seamă a devenit obligatoriu.

… Firul 0,4 Mimicry auriu

(numai bun pentru lestarea
perfectă a craniului
luat în primire de bârna imaginară
a despărțirii de cele
cu mult prea lumești)

nu făcea nici o buclă -

secționarea era
scurtă
precisă

cu alte cuvinte

ireversibilă.

Perfectă.

Ademenitoare…

Întruchiparea absolutului
lângă lansetele aliniate
din poziția ghemuit,

Doamne!

Bedranos
controlează forfacurile:

“Hibe grămadă la noduri!”

“Plute hiperlestate!”

“Femei aburite de strălucirea
pasageră
a luminoforului !”

- gravidități în serie
pe motiv de cadru natural
în care polițiștii anchetează
pâș-pâș
cu ochii bulbucați a premieră
și dispar
în fumul albăstrui al grătarelor de serviciu.

Bedranos
controlează forfacurile –

trompeta bunului Ioanid supervizează
imperfecțiunea urmașilor.

Cu îngăduință.

“Du-te, Mihaiule,
(îmi strigă de peste deal)
dă la peștele prins și aruncat mereu
înapoi
în băltoaca mileniului!

HUNTER-ul tău cu plută culisantă
și lanseta mea CORMORAN PIRAT
pot face minuni!

Atenție!

Pentru ca aruncarea să fie cât mai parșivă
ascultă zbârnâitul mulinetei DAM
până când…”

(Aici s-a întrerupt legătura).

În genunchi
îmi aliniez lansetele
și aștept.

Cât de puțin mă creditează prietenii,

Doamne,

să ajung în al șaptelea cer –

mi-am silabisit
lansetele
pe malul bălții
și fac exerciții solo de libertate.

Bătrânul și bunul Ioanid
supraveghează de sus
gradul de ocupare
pentru fiecare avertizor
în parte.

Captura premiabilă o las pentru alții.

Bedranos
mă-nvață
exercițiile de libertate –

mai încetați cu bolboroseala!

Doamne,

vino aici,

am lângă mine
un loc liber…

Pentru cea mai parșivă
dintre aruncările toate.

Doamne,

vino aici,

(licitația nu mă sperie)

- am lângă mine
un loc liber…