Oglinzi paralele,
se imbinapt a reda
imaginea frumusetii.
Dar sunt oglinzi care
pierd
multe aspecte macabre,si
care acum sunt innegrite
de sange
Au incercat
cu mainile lor
de sticla
Am pornit in martea cautare,si obosit de atata umblet fara rost, ti-am cerut gazduire la castelul tau.
Am ratacit indelung cautand cu frenezie usa.
Cu genunchii zdrobiti de pietrele desertului,si
Nori virtuosi mi se arata
Pe cerul de cristal
In ambianta mai ciudata
Si un decor sentimental
Sele vor cade mai mereu
Atat cat tu lipsesti
Si lumi imense vor dispare
Cand tu aici nu
Cu universul destramat
De lacrimi si furtuna
In sufletul indurerat
Moartea mi se aduna
E sumbru tot si cer si oameni
Acum sunt inghetati
Iar muntii mari si inerasii
Sunt toti
Un foc imens
Aprins candva
de-o singura hartie
uda
A luminat pana mai ieri
capela cea lugubra
acum.
Dar ingeri negri
decazuti
In dansul lor macabru
Starpit-au marii sfinti
Din vastul
Tu sa-ti refuzi paharul
Te-ai putea ameti
Nu stii ce o sa vina
Asa ca ...nu te-opri,
din drumul tau
Agale tu paseste
Pe drumurile lungi
Si chiar daca sunt sapte
Pe toate-ai sa ajungi,
a
Din zarile albastre
Corbi hamesiti coboara
Si prind comoara lumii
Numai intr-a lor gheara
Vampirii ne vor stoarce
De sange si de vlaga
Ne vor lua puterea
Ce le-e-atat de draga
Iar cainii
Un strop de intuneric,
O licarire pura,
Un strop de efemeric,
O fericire dura.
O pata de credinta,
Caci...daca chiar exista,
O raza de speranta
Si-o izbucnire trista.
Un cald amor prea
Picaturi de ploaie au reusit
sa strapunga incorsetarea norilor
si s-au pornit in marea cautare
Unii au fost inghititi
de marile involburate
ale pamantului
Altii au ascultat
chemarea extrem
E noapte si-i tarziu
E prea tarziu sa sper
E noapte si-i tarziu
E prea tarziu sa cer.
E frig si sunt cam rece
`N acest cuptor imens
E frig si sunt cam rece
In vidul prea imens
Universul este un imens mormant iar oamenii niste simple deja cadavre care mai devreme sau mai tarziu isi vor pierde pana si ultima parte dintr-un minuscul existential numit corp.Si dupa
Am cules cu grija in palma mea diforma un gand,si l-am lasat sa hoinareasca prin cele mai indepartate colturi ale inimii sa caute senzatii si fapte cu adevarat marete dar...a fost doar o clipa de o
Prin neguri de furtuna vie
Cand cerul sta sa cada
Pamantul vrea la bal sa-mbie
Toti diavolii deodata
Cu lacrimi mari de foc
Plange pana si marea
Si muntii la un loc
Ei isi plangeau uitarea.
