Poezii

In cimitirul sufletului meu Garoafe albe voi sadi. Amintirii tale îi voi sapa cavou Un munte de granit sa pun pe chipul tau, doar nostalgia vremii va fi al meu amor. Marmura alba e

De ce continui sa cred in vise De ce mai sper ca va fi iar De ce mai vreau a ta dorinta De ce sa zbor eu vreau De ce sa fii ,in gand, cu mine De ce sa plang cand nu mai sper De ce sa am

Pasii ma indreapta rapid, catre nicaieri Sufletu-mi, in umbra toamnei se odihneste terifiat de jocul tau Inima ta a incetat sa strige, lasand doar ploaia sa-si arate hidosenia Stelele

Oooo, poezie, frumusete rara Nascuta din sudori de sange Tu esti ucisa de la prima ta miscare Si n-are nimeni a te plange Te-au ferecat in lanturi grele Te-au aruncat in catacombe

Flori imbalsamate Gramezi de fiare vechi Chipuri indurerate Noapte de priveghi Dulce chemare In spatiu fara timp Ciuma si soare Si somn pe deplin Decor de toamna Cu lemn si

Te simt, ma mistui Te ucid, te ador Ard in infern Mi-e bine Caci te iubesc

Te ucid, te ador Ard in infern Mi-e bine Caci te iubesc

Si caut si vreau Sa fiu in vid Si caut si vreau Atemporalitate Si caut si vreau secunda sa ti-o adorm Si caut si vreau clipa de somn Si caut si vreau sa te inchid in neant dar caut si

A inghetat Sahara si mi-e un frig de mor A secat marea dar ce nevoie voi mai avea de apa Doar focul este cel care mai poate sa ma-aline dar acum... si el atipeste intre peretii lui

Am luat petale de seminte si am vrut sa te pictez cu cerneala simpatica M-am incapatanat sa-ti dau macar aripi de plastic Ce tampenie Mi-ai alungat toti corbii si mi-ai secat toate

Eu sper sa vina corbii Statuia plange cu lacrimi negre ea insasi e neagra de atat negru Eu sper sa vina corbii Pictorul violet cu pensonul violet infrumuseteaza oameni in violet Eu

Eu nu am sa mint ca altii si nu am sa ma prefac ca doare lacrima ta de sange caci eu nu simt nimic nici compasiune nici ura nici dragoste nici durere sunt un nesimtit care din

De ce tu copie pictata ai vrea sa ma sugrumi cu al tau spirit hieratic ideile sa curmi? De ce nu vrei sa vezi ca iarba va creste cat timp tu o vei uda si va incepe sa produca o seva sau

Mi-e dor de picaturile de venin ce ti le culegeam pe buze Mi-e dor sa mor din nou si sa invii mai gol de tine Mi-e dor de razele lunii pe-al tau trup dezgolit Mi-e dor de-a privire

Nu-mi place sa iti spun vorbe frumoase insa toate goale Nu-mi place sa creez deserturi de amor Nu pot sa-ti spun ca tu esti a mea floare Nu pot sa-ti spun ca esti un inger ca-am sa mor

E iarna, e noapte Sunt singur, e-ntuneric Iar mortii ma cheama Intr-un decor feeric Cerul imi rade Hidos si lugubru Iar vantul ma ucide cu versul sau lugubru.

Eu stiu ca tu nu ai sa intelegi ca esti , existi, dar nu functionezi Si stiu ca tu, nu ai sa-mi ierti vreodata dorul de adevar caci n-ai sa vezi nici n-ai vazut vreodata ca esti,

Erai alba mireasa erai nujmai a mea dar nu stiu cum te-ai ingalbenit de la o vreme Am vrut sa te calmez dar... Cand ai vazut ca devin incolor ti-ai luat culoarea rosie. Dar tu ai

Imi ploua in suflet Si nu stiu de ce Incerc sa cuget Si totusi... la ce? Mintea mi-e golita De orice gand Sunt o papusa vie De ce, dar cum, si cand? Totul dispare-n ceata Acum sunt un

Se va sfarsi secunda asta infinita Si se va sparge de taramul fara timp Se va sfarsi aceasta seara imputita Si dupa,va veni o nooua zi Se va sfarsi si toamna mea acum Dar dupa va veni o noua

Am avut doar o secunda lumea la picioare si ma simteam ata de plin incat mi-am zis sunt oare... Dar totusi,eu ce sunt?! de ce nu pot sa ...? Si deodata m-a cuprins frica, dar nu frica de a

Oglinzi paralele, se imbinapt a reda imaginea frumusetii. Dar sunt oglinzi care pierd multe aspecte macabre,si care acum sunt innegrite de sange Au incercat cu mainile lor de sticla

Nori virtuosi mi se arata Pe cerul de cristal In ambianta mai ciudata Si un decor sentimental Sele vor cade mai mereu Atat cat tu lipsesti Si lumi imense vor dispare Cand tu aici nu

Cu universul destramat De lacrimi si furtuna In sufletul indurerat Moartea mi se aduna E sumbru tot si cer si oameni Acum sunt inghetati Iar muntii mari si inerasii Sunt toti

Un foc imens Aprins candva de-o singura hartie uda A luminat pana mai ieri capela cea lugubra acum. Dar ingeri negri decazuti In dansul lor macabru Starpit-au marii sfinti Din vastul

Tu sa-ti refuzi paharul Te-ai putea ameti Nu stii ce o sa vina Asa ca ...nu te-opri, din drumul tau Agale tu paseste Pe drumurile lungi Si chiar daca sunt sapte Pe toate-ai sa ajungi, a

Din zarile albastre Corbi hamesiti coboara Si prind comoara lumii Numai intr-a lor gheara Vampirii ne vor stoarce De sange si de vlaga Ne vor lua puterea Ce le-e-atat de draga Iar cainii

Un strop de intuneric, O licarire pura, Un strop de efemeric, O fericire dura. O pata de credinta, Caci...daca chiar exista, O raza de speranta Si-o izbucnire trista. Un cald amor prea

Picaturi de ploaie au reusit sa strapunga incorsetarea norilor si s-au pornit in marea cautare Unii au fost inghititi de marile involburate ale pamantului Altii au ascultat chemarea extrem

E noapte si-i tarziu E prea tarziu sa sper E noapte si-i tarziu E prea tarziu sa cer. E frig si sunt cam rece `N acest cuptor imens E frig si sunt cam rece In vidul prea imens

Prin neguri de furtuna vie Cand cerul sta sa cada Pamantul vrea la bal sa-mbie Toti diavolii deodata Cu lacrimi mari de foc Plange pana si marea Si muntii la un loc Ei isi plangeau uitarea.