In cimitirul sufletului meu
Garoafe albe voi sadi.
Amintirii tale
îi voi sapa cavou
Un munte de granit
sa pun pe chipul tau,
doar nostalgia vremii
va fi al meu amor.
Marmura alba e
De ce continui sa cred in vise
De ce mai sper ca va fi iar
De ce mai vreau a ta dorinta
De ce sa zbor eu vreau
De ce sa fii ,in gand, cu mine
De ce sa plang cand nu mai sper
De ce sa am
Pasii ma indreapta
rapid, catre nicaieri
Sufletu-mi, in umbra toamnei
se odihneste terifiat
de jocul tau
Inima ta a incetat
sa strige,
lasand doar ploaia
sa-si arate hidosenia
Stelele
Cu totii vorbim despre increderea in oameni. Si totusi de ce sa fie incredere. Cine poate afirma ca este bine sa credem in ceilalti?
Parearea mea este ca acel care ofera incredere este un prost.
Unii au criticat \"Sindromul prostiei\" afirmand ca nu este fondata ,au spus ca prostii pot fi ocoliti si neluati in seama, cat de mult se inseala unii oameni.Am incercat sa-i evit, dar ei pur si
Oooo, poezie, frumusete rara
Nascuta din sudori de sange
Tu esti ucisa de la prima ta miscare
Si n-are nimeni a te plange
Te-au ferecat in lanturi grele
Te-au aruncat in catacombe
Flori imbalsamate
Gramezi de fiare vechi
Chipuri indurerate
Noapte de priveghi
Dulce chemare
In spatiu fara timp
Ciuma si soare
Si somn pe deplin
Decor de toamna
Cu lemn si
Si caut si vreau
Sa fiu in vid
Si caut si vreau
Atemporalitate
Si caut si vreau
secunda sa ti-o adorm
Si caut si vreau
clipa de somn
Si caut si vreau
sa te inchid in neant
dar caut si
A inghetat Sahara
si mi-e un frig de mor
A secat marea
dar ce nevoie voi mai avea de apa
Doar focul este cel care
mai poate sa ma-aline
dar acum... si el atipeste
intre peretii lui
Ma apuca groaza cand ma gandesc la ceea ce se intampla in lume.Prostia acapareaza tot globul. Noi cautam salvarea omenirii, incercam sa facem lumea mai buna, dar ne lasam ingropati de
Am luat
petale de seminte
si am vrut sa te pictez
cu cerneala simpatica
M-am incapatanat sa-ti dau
macar aripi de plastic
Ce tampenie
Mi-ai alungat toti corbii
si mi-ai secat toate
Eu sper sa vina corbii
Statuia plange
cu lacrimi negre
ea insasi e neagra
de atat negru
Eu sper sa vina corbii
Pictorul violet
cu pensonul violet
infrumuseteaza oameni
in violet
Eu
Eu nu am sa mint
ca altii
si nu am sa ma prefac ca doare
lacrima ta de sange
caci eu nu simt nimic
nici compasiune nici ura
nici dragoste nici durere
sunt un nesimtit
care din
De ce tu copie pictata
ai vrea sa ma sugrumi
cu al tau spirit hieratic
ideile sa curmi?
De ce nu vrei
sa vezi ca iarba
va creste cat timp
tu o vei uda
si va incepe sa produca
o seva sau
Mi-e dor
de picaturile de venin
ce ti le culegeam
pe buze
Mi-e dor sa mor din nou
si sa invii
mai gol de tine
Mi-e dor de razele lunii
pe-al tau trup dezgolit
Mi-e dor
de-a privire
Nu-mi place sa iti spun
vorbe frumoase insa toate goale
Nu-mi place sa creez
deserturi de amor
Nu pot sa-ti spun
ca tu esti a mea floare
Nu pot sa-ti spun
ca esti un inger
ca-am sa mor
E iarna, e noapte
Sunt singur, e-ntuneric
Iar mortii ma cheama
Intr-un decor feeric
Cerul imi rade
Hidos si lugubru
Iar vantul ma ucide
cu versul sau lugubru.
Eu stiu ca tu
nu ai sa intelegi
ca esti , existi,
dar nu functionezi
Si stiu ca tu,
nu ai sa-mi ierti
vreodata
dorul de adevar
caci n-ai sa vezi
nici n-ai vazut vreodata
ca esti,
Erai alba mireasa
erai nujmai a mea
dar nu stiu cum
te-ai ingalbenit de la o vreme
Am vrut sa te calmez dar...
Cand ai vazut
ca devin incolor
ti-ai luat culoarea rosie.
Dar tu ai
Imi ploua in suflet
Si nu stiu de ce
Incerc sa cuget
Si totusi... la ce?
Mintea mi-e golita
De orice gand
Sunt o papusa vie
De ce, dar cum, si cand?
Totul dispare-n ceata
Acum sunt un
Se va sfarsi secunda asta infinita
Si se va sparge de taramul fara timp
Se va sfarsi aceasta seara imputita
Si dupa,va veni o nooua zi
Se va sfarsi si toamna mea acum
Dar dupa va veni o noua
Am avut doar o secunda
lumea la picioare
si ma simteam ata de plin
incat mi-am zis sunt oare...
Dar totusi,eu ce sunt?!
de ce nu pot sa ...?
Si deodata m-a cuprins frica,
dar nu frica de a