Halucinatii

Am pornit in martea cautare,si obosit de atata umblet fara rost, ti-am cerut gazduire la castelul tau. Am ratacit indelung cautand cu frenezie usa. Cu genunchii zdrobiti de pietrele desertului,si palmele inrosite de sangele disperarii,mi-am dat seama intr-un tarziu ca incaperea ta nu avea nici macar ziduri.Cine esti tu de m-ai subjugat? -cu ce drept mi-ai rapit si ultima picatura de insingurare? ti-am strigat . Si in loc de raspuns s-a auzit doar adierea vantului. M-ai pus sa ratacesc in imensul tau fara a-mi lasa posibilitatea sa privesc pt ultima oara soarele. Si asfixiat de atata aer,te-am implorat cu lacrimi in ochi! -Lasa-ma sa te vad. -Lasa-mi sansa de a o venera pe cea care mi-a frant zborul spre nicaieri! Iar tu.....te-ai aratat atat de vie incat am fost orbit de frumusetea ta. Doream sa te ating,sa te ucid cu privirea,sa te transform intr-un lichid vital,de care sa depipnd tot restul vietii mele. Dar cand sa te sarut... sutpoare,erai doar o holograma,o proiectioe vie a unuio vis prea dur.