asa, in general... n-am mai stat de mult de vorba cu mine...
stii... e aiurea... ne pierdem in tot felul de cacaturi si nu ne dam seama ca fugim, ocolim ceea ce e cu adevarat important...
spune-mi
disperare ascunsa-intr-un zumzet de-apus
placere topita-n cuptor de dor dus
s-au strans si omoara, sfasie-incet
si murmur si soapta si orice regret.
doar noaptea mai sta sa aline incet
o oaza
o bruma scuturata lung de nori
imagini pierdute in zig-zag...
confuz si totusi material-
ganduri aiurea intr-un noian de vise.
m-am pierdut de mult fara sa imi dau seama
de ce? si pentru
s-atatzia morti in tot orasul
si-l bantuie-i mananca viatza
atatzia mortzi cu ochi de gheatza
ce bantuie orasul.
raceala si stranut si ceatza
sunt oamenii cuprinsi de greatza
mi-e totul
si vantul a plecat plangand
pe-alei ascunse de castani
sa-ti murmure in gand
refrenul de alean,
pierdut in propria-i fiinta...
doar dorul meu te striga-ncet,
prin fosnet lin, de frunze
m-am regasit printre lacrimile tale
copil urat, cu fata in ceata
si ti-am frant amintirile in mii de ganduri personale.
esti doar un decor ce-mi impodobeste trecutul
scaldat in ape de regret!
si multe zile-as fi trait
visand in asteptare
momentul sa rasari...
s-apari...
plutind in abur de fantasma
infasurata in mister,
ca pacea sa mi-o tulburi
si dragostea sa imi renasca
sa pot
mi-as fi dorit ca timpul sa se fi oprit
si ochii tai sa ma priveasc-adanc...
spun sincer:nu m-as fi gandit,
ca am sa simt ceva acum
cand totu-abia s-a linistit...
si totusi inima mi-a
e-o toamna trista ca-n povesti
cu-alai de frunze moarte
cu vorbe simple, batranesti
rostite rar, in soapte.
privesc amurgu-n departari
ce-mi blesteama privirea;
si sunt cuprins de
visez si raman cu visul!doi ochii ce ma privesc doar pe mine.am avut impresia ca i-am gasit, dar m-am inselat amarnic.am incercat sa-i inchid pe ai mei, insa nu ma puream oprii sa aud; Doamne cat ma
ma plimb printre morminte uitate de lume, fara nume.Privesc cerul negru si ma mir cum de mai traiesc....un complex ineviatabil al gandirii mele.Nu cred ca am sa pot vreodata sa evadez din colosul
candva, demult
tu te-ai nascut din mine
ne desparte infinitul albastru
si ploaia de raze.
lovesc timpul cu vorbe
sparg atmosfera cu gandul
ma uit in mine sa stiu unde sa te caut
poate te-am
o floare inchisa intr-un zambet
ucisa de o soapta
a inflorit din propriul ghimpe
inmormantat in negru.
de visul ploii l-ai furat
si l-ai ascuns intr-o culoare
eu rogu-te sa ma omori
sa ma
un vers mi-a rascolit privirea...
as vrea sa scriu
si totusi imi e greu
sunt prea impovarat
sa mai exprim ceva.
oare mai pot iubi?
de ce sa-mi rascolesc abisul
acoperit cu-atata in
lasa-mi sufletul sa zburde-n zambetul tau,lasa-mi inima sa bata macar clipa pentru tine, lasa-mi genele sa se odihneaca pe imaginea tau, lasa-mi gandul sa te desmierde.O clipa de visare-n infinit
uneori se poate sa te lovesti prea mult de negru, sa vezi in fatza numai lucruri pesimiste!Poate e doar inceputul unui lung stagiu de melancolii urmate de depresii metafizice sau poate un moft al
