destin
disperare ascunsa-intr-un zumzet de-apus placere topita-n cuptor de dor dus s-au strans si omoara, sfasie-incet si murmur si soapta si orice regret. doar noaptea mai sta sa aline incet o oaza
impresie...
o bruma scuturata lung de nori imagini pierdute in zig-zag... confuz si totusi material- ganduri aiurea intr-un noian de vise. m-am pierdut de mult fara sa imi dau seama de ce? si pentru
apocalips
s-atatzia morti in tot orasul si-l bantuie-i mananca viatza atatzia mortzi cu ochi de gheatza ce bantuie orasul. raceala si stranut si ceatza sunt oamenii cuprinsi de greatza mi-e totul
poezie
si vantul a plecat plangand pe-alei ascunse de castani sa-ti murmure in gand refrenul de alean, pierdut in propria-i fiinta... doar dorul meu te striga-ncet, prin fosnet lin, de frunze
regret
m-am regasit printre lacrimile tale copil urat, cu fata in ceata si ti-am frant amintirile in mii de ganduri personale. esti doar un decor ce-mi impodobeste trecutul scaldat in ape de regret!
1 ianuarie 2001
si multe zile-as fi trait visand in asteptare momentul sa rasari... s-apari... plutind in abur de fantasma infasurata in mister, ca pacea sa mi-o tulburi si dragostea sa imi renasca sa pot
dorintza
mi-as fi dorit ca timpul sa se fi oprit si ochii tai sa ma priveasc-adanc... spun sincer:nu m-as fi gandit, ca am sa simt ceva acum cand totu-abia s-a linistit... si totusi inima mi-a
melancolie
e-o toamna trista ca-n povesti cu-alai de frunze moarte cu vorbe simple, batranesti rostite rar, in soapte. privesc amurgu-n departari ce-mi blesteama privirea; si sunt cuprins de
androgin
candva, demult tu te-ai nascut din mine ne desparte infinitul albastru si ploaia de raze. lovesc timpul cu vorbe sparg atmosfera cu gandul ma uit in mine sa stiu unde sa te caut poate te-am
ea
o floare inchisa intr-un zambet ucisa de o soapta a inflorit din propriul ghimpe inmormantat in negru. de visul ploii l-ai furat si l-ai ascuns intr-o culoare eu rogu-te sa ma omori sa ma
dragoste...
un vers mi-a rascolit privirea... as vrea sa scriu si totusi imi e greu sunt prea impovarat sa mai exprim ceva. oare mai pot iubi? de ce sa-mi rascolesc abisul acoperit cu-atata in
