Poezie
melancolie
1 min lectură·
Mediu
e-o toamna trista ca-n povesti
cu-alai de frunze moarte
cu vorbe simple, batranesti
rostite rar, in soapte.
privesc amurgu-n departari
ce-mi blesteama privirea;
si sunt cuprins de remuscari,
ma doare amintirea!
imi suiera-n ureche vantul
ascuns in departare
incerc sa imi respect cuvantul
rostit la suparare.
si ma scufund fara sa vreau
in noapte, in uitare
si somnul vesnic mi-l reiau
perdut in delasare!
024425
0
