Jurnale

visez si raman cu visul!doi ochii ce ma privesc doar pe mine.am avut impresia ca i-am gasit, dar m-am inselat amarnic.am incercat sa-i inchid pe ai mei, insa nu ma puream oprii sa aud; Doamne cat ma

ma plimb printre morminte uitate de lume, fara nume.Privesc cerul negru si ma mir cum de mai traiesc....un complex ineviatabil al gandirii mele.Nu cred ca am sa pot vreodata sa evadez din colosul

uneori se poate sa te lovesti prea mult de negru, sa vezi in fatza numai lucruri pesimiste!Poate e doar inceputul unui lung stagiu de melancolii urmate de depresii metafizice sau poate un moft al