O zeamă de... cuvinte (47)

* Unii trag sapa, iar alții - chiulul. * Nucul e bătut toamna cu ciomagul (bâta). Pentru roada sa. * Banul pe toți îi (trage pe sfoară) duce de nas. * Mafioții scumpesc produsele ca să țină omul muncitor mereu în genunchi. * Conducătorii aprind războiul, iar plebeii cu sângele lor îl sting. * Democrația necenzurată la haos duce. * La Putere se avântă nulitatea, să-și umple golul... material. * Forța domină în lume, nu slăbiciunea. * Pasărea rămasă de cârd piere. O papă vulpea. * La carul globalizării - Lebăda, Racul și Știuca. Toți trag în direcții diferite, iar carul stă pe loc, ca în fabulă. * Globalizarea distruge hotarele, iar sectarismul le instalează. * Viața din dragoste răsare. * Timpul șterge zâmbetul de pe fața omului. * Viața e ca roua dimineții. A fost și nu-i. Repede se evaporă. * Viața omului e de o singură folosință, ca prezervativul. A doua oară n-o mai poți utiliza. * Când moare un om, rămâne un gol irecuperabil în sufletul celor apropiați, un gol în timp și spațiu. * Oamenii – umbre pe pânza vremii. * Generațiile pe Pământ se perindă ca anotimpurile. Unele vin, altele se duc * Criticul a murit. Scriitorul a rămas. * Nu citea cărți, să nu se (molipsească) inspire de la alții și să nu-l învinuiască lumea că-i plagiator. * Am pierdut gândul. Îl caut în labirintul minții cu lumânarea. * Dragostea de muncă și ambiția – cheia succesului. * Homo interneticus, mereu cu nasul în monitor. * Zâmbetul (Epigrama) va salva Lumea.