mihai carabet

și ce dacă aș plânge după o bucată de hârtie igienică? oamenii de jos își mai deschid o dată umbrelele și cumpără ultimele picături de ploaie. (fulgii – criză financiară pe răcoare) dezinfecție

suntem două păsări de pluș într-o cutie de beton prea rece ca să reflecte amprente de aripi ultima amintire e cea mai fericită sau cea mai dureroasă azi am smuls ultima pană să scriem o

m-am săturat de lungile călătorii în sahara pentru două căldări de nisip ce niciodată n-au umplut fereastra casei mele se apropie sezonul musonic ochii mei sunt plantați cu boabe de

nu orice om e om, cum nu orice zboară se mănâncă, totul depinde de numărul gardurilor sărite în cursa în care tu ești vânatul iar moartea e un canibal sătul, dar care practică acest sport din simplul

să presupunem că trupul meu e o zebră în mijlocul orașului iar voi pietoni cu plete de grăbiți și semaforul un papagal verde mut cu cioc de plastic toți vă credeți în lege și măriți pasul

la mine în subsol șobolanii știu cine sunt îmi oferă umărul și-mi susțin ochii când mă apucă plânsul sau îmi spun acele vorbe bune fără de care un mort nu poate exista iar dacă întâmplător

prolog din cerul gurii căzură cuvintele pe limbă așa ți-a fost scris trupul meu era închis într-o locomotivă ce se târâia cu greu prin tunelul prea strâmt fără becuri sau lumânări împins

toată averea mea e o poză zgârâiată cu unghia undeva prin moscova am un a mare sau un triunghi în mine bolnav de altele și nu pot ieși mamă din liniile tale furate din tata nu m-ai

scriu despre tine de parcă aș arunca o mână de semințe de floarea soarelui în sus imitând o ploaie neagră care lovindu-se de asfalt sunt mâncate de ciori nu știu exact cât timp voi mai

drumul meu pe care toți mi-l bagă prin toate prăpăstiile corpului ca fiind o carte scrisă cu pietre (dumnezeu cred că întreține mii de scriitori) îl depavez de toate ideile și rog o țigancă

e iarnă să-mi bag picioarele în ea cu cizmele de blană cu jumătățile prin fluturi și flori de cretă la meteo au spus c-o să ningă mi-am pus ochelarii pentru sezonul rece și schimbările erau

știu că într-o zi soarele își va bea toate economiile va fi dus de un nor virgin într-o pădure norvegiană și acolo dracu știe atunci la ușă va bate un bătrân din mine va ieși un copil

îmi spuneai să am grijă ca nu cumva să fiu exmatriculat din sufletul tău pentru absență și-mi dau seama că n-am fost un elev prea bun nici măcar liceul nu l-am terminat în tine și anii trec pe

-Așteptați puțin, domnilor! Se ridică de pe piatră, luă mantoul de pe ea, se îmbrăcă cu gesturi moi, se așeză la loc și-și aprinse o țigară. Am băgat mâna în buzunar; țigările lipseau. Probabil,

un oarecare om din mine mai are timp să se bărbierească și să îmbrace un costum bun i s-a depistat tumoare pe creier exact când învățase să deseneze viața redată prin acele schițări

acum când am mai mult timp liber îmi pot permite să mor e adevărat că tipele alea cu ochii de 3 hectare cu porumb îți hrănesc animalele le-nhamă și pa-pa nu mai spun că sunt o

e pruncul care miroase a noapte uitată pe pervaz cu mâinile mereu îndreptate spre bec e cel care în rugăciunile lui se pișă în scutece și suge din mamă ca acul busolei nordul tată prin oglinzi

tobi rodea cu laba un colț al camerei unde pereții nu mai scuipă peste noi chestii de genu sai sai ei te vor prinde în brațe sai sai și ei te vor plimba cu mașina veți scrie prin baruri pe