Moartea umedă

De astăzi o să aveți o nouă profesoară de literatură. Domnișoara alina n-o să mai dea pe aici din motive personale. Vă rog fără întrebări. Nu sunt în toane bune ca să răspund la ele. Tăceți, dracului din gură! Aici e liceu. Nu piața centrală. Aici se cântăresc creierii și cărțile din rucsacul vostru, nu roșii și castraveți. Vă rog frumos și cu de-a sila, să vă purtați cum se cuvine cu domnișoara maricica. O zi bună! Și directorul plecă înjurându-se de dumnezei și de mamele noastre din italia. Noi râdem. Și mulțumiți de reacțiile domnului mocanu, pe care, parcă, le trăgeam de sfori, făcându-l în acest fel marioneta noastră cea de toate zilele, care ne îndopa cu doze mari de râs cât ai zice târfă. 150 de kg înșirate simetric, pe un diametru de aproximativ 1 metru și jumătate, cu o înălțime exactă pentru o minge de baschet, bătută cu picioarele de copiii, care încă nu pot distinge ce-i aia minge de baschet și ce-i aia minge de fotbal. Cred că se deformase cu timpul, și întâmplător luă forma vagă de om. Ne privea cât se poate de dur. Ochii mari, înmulțiți cu lentilele enorme, încercau să ne taie orice încercare de zâmbet. Elevi, după cum v-a anunțat și domnul director, eu sunt noua voastră profesoară de literatură și mă numesc domnișoara maricica. Mare noroc aveți. Datorită poliției italiene, acum sunt aici; până când nu știu nici eu. Nu veneam eu, dar dracii ăia m-au urcat în avion și m-au trimis. Așaaa… am 39 de ani. Zodia fecioară. Ziua de naștere 21 februarie. Îmi doresc o pisică. Ciuliți urechile! Domnișoară nu doamnă. Nu știu ce fel de literatură o să vă învăț. Am terminat facultatea de fizică și chimie. H2O-ul mamei voastre! Ați înțeles, bă și fă? Oricum nici un cuvânt nu ne făcea să transpirăm. Poate doar colegele mele din prima bancă, care simțeau stropii de salivă izbindu-se de obrajii lor. Cu ajutorul plămânilor enormi își forța într-atât de intens coardele vocale, încât aveam impresia că un pleosc ne-ar fi salvat să nu murim de râs. - Pun pariu că tipa e virgină. - Păi, e evident. Cine dracu s-ar încumeta să călărească vaca asta?! - Nu te încumeți? Hai, mă, parcă erai bun la chestii de genu. - Du-te dracului! Chiar nu aveam cum. O priveam atent, căutând o cale prin care m-aș fi putut convinge că, merită să-mi aventurez cârja într-un deal de slănină. - Bă, eu cred că asta mănâncă cărțile, nu le citește. - Hai las-o, bă, mai moale. - Pe bune. Crezi că asta știe cine dracu e balzac, stănescu, camus. Cred că nici de eminescu nu are idee. Asta are bibliotecă culinară și aparat de întins chiloții. Stănescu! Stănescu! Stănescu! La-la-la! A! A! A! A! Să-mi bag picioarele, cum suna chestia asta și cum transpirau pereții. Cum tremurau paharele. Cum se rupeau cearșafurile. Fă, du-te-n pizda mati! Acolo în italia să speli curul cui vrei tu. He-he-he! De ce râdeți, mă? Vi se pare amuzant să discutați la ore cine și ce a mâncat aseară. Pe dracu! Marș! Unde e? Unde e, fă? Șezi, bă! Să stau? Nu vreau, mă. Eu vreau să călăresc cai, nu să escaladez munți. Mă retrag. numai tu și cu mine înmulțiți și împărțiți adunați și scăzuți rămânem aceiași… Îl iubea pe stănescu mai mult decât pe mine. Mi-a recunoscut-o din prima. De fapt, stănescu era valuta pentru o partidă de sex. Dacă vroiam să rămân pe noapte – un roman. Până la ea nu cunoscusem tipii care-și pierd nopțile asupra foii. Poate doar pe alde eminescu, care îmi erau băgați în cap încă din generală. Ajunsesem să mă închin indivizilor. Ei m-au scăpat de virginitatea rușinoasă și apăsătoare. Serveam cafea în jumbo, la etajul 4, într-o cafenea cu pereți din bibliotecă. Fumam. Mă privea uimită. Nu te prinde țigara, îmi spunea. Și de ce m-ai invitat aici, copile? Ce vrea de la profa lui, un băiat de 18, care fumează, bea cafea și scuipă în scrumieră? Mă placi, nu? Ce puteam să fac? Decât să fur o bucată din cochilia unui rac și s-o bag sub piele obrajilor. Nu m-am gândit nici o clipă să-mi agăț profa. Vroiam doar s-o îmbunez puțin, să-mi și altfel de note. Nu de alta, dar gura mamei n-a suferit niciodată vreo pană. Mă obliga sa-i trimit prin fax xerocopia carnetului de note. Așa gândiți voi puștanii: bamper, bufere mari = curvă. Nu țin minte prea bine cu am ajuns acasă. Eram muci. Ea la fel. După ce am recitat cu rușine, cățeluș cu părul creț fură rața din coteț, am trezit din somn jumătate de bloc. Baba de jos bătea cu tigaia în calorifer. Baba de alături bătea în ușă cu picioarele. Și cum nimeni nu înțelege cum o tipă de 30 ani se poate freca cu un puștan de 18, așa nu înțelegeam eu pe ăia de 30, care frânau – n-o călăreau sau cel puțin n-o iubeau. Poate că ea era de vină. Poate îi plăceau prospăturile. I-a zi, mă iubești? Ok. Nu am răspuns niciodată la întrebarea ei. Încercam întotdeauna să fug. Ocoleam pământul pe la ecuator, apoi pe la meridiane. Treceam prin londra, polul nord, polul sud, chișinău, paris, atena, new york, bucurești. Mă băgam în curul oamenilor de artă. Omoram șoareci și ciori. Rupeam iarbă. Tăiam copaci. Mă făceam că mor. Mă făceam că mă nasc. Îmi aprindeam o țigară. O stingeam. Tușeam. Scuipam. Mă pișam. Mă căcam. 069975391 Dumneavoastră ați apelat numărul 069975… Copii se joacă cu telefonul meu. Daca mă întorc acum precis găsesc directorul în ușă cu actele în mână. Exmatriculat!!! Și cum, domnule director, mă aruncați așa? Stați să va dau nota de plată: 71 pachete de țigări, 7 sticle de votcă, 204 sticle de bere, 5 bilete la discotecă, 9 plăcinte cu varză, 11 cu cartofi, 33 cu brânză, 52 de hot-dog-uri, 107 cafele… Nicolae ( colea sau calean) e un bătrân de 67 de ani. Vorbește 5 limbi și trăiește în parcul de alături. Are tuberculoză și fuge din spitale. zice că e sănătos și face baie în noiembrie. În noiembrie și eu… în mă-ta! Pardon! În mama! Ascultă-mă! O să vin la tine pe la 3. o să-ți scot cu un cuțit solzii de pe gâtul tău de șerpoaică și o să-ți cânt sub apă poeziile mele. Scrise cu sudoare pe limbile câinilor bolnavi de sete. Ãia ce se încâlceau printre picioarele noastre pe terasa de la palermo. Și ții minte cum mă puneai să-ți recit poezii în limba câinilor? Atunci când mă legau de piciorul patului și-mi povesteai cum l-ai visat pe isus cum te hrănea cu spermă. Iar eu îți dezmembram patul de gelozie. Știi… Băăă!!! Trezește-te! Alina Oglindă. Moartă pe 15 noiembrie. Cauza – asfixiere. Obiectul crimei – apa. Însărcinată – gemeni. La nuntă lăutarii cântau de ce mă minți de guță. Ea dansa beată cu unul. A ajuns acasă obosită. A adormit în cadă. Băăă!!! Da, a murit. Știu. Și ce? I-am spus să nu asculte manele. Hehehe!