Poezie

antibiotic

1 min lectură·21 februarie 2012

Mediu

în timp ce-ți priveam fotografiile le număram

dădeam zoom până când privirea îmi dădea în spic

altele se înmulțeau în mine

făcându-mă dependent de penicilină

prin venele mele circulau la un interval de surâs copilăresc

mașini cu faruri verzi

părul le colecționa lumina și mătreață

iar singurătatea se plimba fluierând cu nepăsare

ca într-o pădure

și acum când cerul ne apăra de infinit cu soare și sare

oamenii au început să-și bată covoarele și copii

mai încercă vreo colaborare cu dumnezeu

și te ceartă că-mi plătești chirie

mie copilului neascultător nebărbierit și prost

care refuză să studieze viața la modul serios

care se ascunde de mașina de gunoi

și la întrebări din matematică răspunde cu numele tău

002.424

mihai carabet. “antibiotic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-carabet/poezie/14001514/antibiotic

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.