Poezie
întuneric de jumătate de metru
1 min lectură·
Mediu
cu tobi nu am atins niciodată cerul cu fruntea
și nici pământul cu tălpile mascate
stăm la același balcon de la 15
ne bem cafelele și ne fumăm ultimele foi ale acestei zile
cu capul afară
de mult vrem să ne plimbăm cu trenul
prin mulțimea așezată în două linii paralele
(și cum spunea profesoara de matematică
oricât nu le-am continua
ele n-o să se întâlnească niciodată)
și cine vrea să plâng pentru sfârșit
toți
de sub cupola infinitului
în dormitor moartea geme sub cearșaf
și-l cheamă pe tobi
ea îl iubește pe câinele meu
numai el îi latră o bucurie întreagă
eu nu am talent
și nici accent
mă îndeamnă să spargem veceul
și să deschidem ferestrele
jos se așteaptă aceleași ploi
în culori săptămânale
înfipte până la genunchi în beton
viața se pierde undeva
în întunericul de jumătate de metru
001.381
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mihai carabet
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
mihai carabet. “întuneric de jumătate de metru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-carabet/poezie/13950561/intuneric-de-jumatate-de-metruComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.