deocamdată atât

Un text cu adevărat sublim. Mi-a plăcut foarte mult iar fiecare vers a reușit să-mi transmită o stare de tensiune atât cât să mă facă să mă întreb constant oare ce urmează după. Descrierea fetei e atât de naturală, firească, iar fiecare cuvânt extinde și mai mult o imagine asemănătoare unei lumini care pare să se reverse din ce în ce mai mult, din ce în ce mai puternic peste mintea cititorului care sfârșește cumva prin a fi încolțit de prezența feminină epică. Cred că la momentul „dacă nimic[...]” are loc o trecerea prea bruscă din registrul persoanei a treia în celei întâi, lucru care crează senzația unei ruperi lirice, un fel de grabă (sau poate nevoia de a spune o dată ceva, fără menajamente). Mi-ar fi plăcut ca trecerea respectivă să fie mai lină, mai naturală. Oricum, multe poeme pe care le scriem sfârșesc deseori prin a fi mai târziu modificate. Și indiferent dacă asta se va îmtâmpla sau nu, ceea ce eu cred că ar putea fi îmbunătâțit este net inferior față de ce mi se pare foarte reușit, prin urmare, cred că poemul tău merită citit și mă bucur că l-am descoperit.